Infecțiile micotice ale pielii (ciuperca pielii) și cele ale unghiilor (ciuperca la unghie sau onicomicoză) sunt boli transmisibile, însă nu orice contact cu ele conduce automat la o contaminare. Acestea se răspândesc abia în cazul prezenței unei plăgi sau a unei breșe în sistemul imunitar. Ciupercile se dezvoltă cel mai bine într-un mediu umed și cald, fapt pentru care se regăsesc cel mai des între degetele de la picioare sau în unghii (onicomicoze; onico = unghie, micoză = boli produse de fungi), în special la nivelul degetelor mari de la picioare. Agenții patogeni ai ambelor forme sunt identici, astfel că ciuperca de picior poate evolua în ciuperca de unghie și invers. În două treimi din cazuri, agenții patogeni sunt dermatofiți (în special trichophyton rubrum), ciuperca unghiei fiind cunoscută și sub denumirea de Tinea unguium. Ciupercile de drojdie sau mucegai înregistrează o frecvență mai redusă.
Micoza unghiilor este contagioasă
Ciupercile sunt transmise de la o persoană la alta, în special prin spori aflați în pielea pe care o eliminăm zilnic. Astfel, cele mai numeroase infecții se înregistrează în spațiile cu care avem contact fără încălțăminte și unde condițiile ambientale favorizează dezvoltarea ciupercilor: piscină, saună, dușuri de hotel. Însă pentru ca ciuperca să se dezvolte și să devină o ciupercă de unghie are nevoie de anumiți factori favorizanți.
Printre acestea se numără, spre exemplu o predispoziție genetică, un sistem imunitar scăzut, afecțiuni ale vaselor sangvine și afecțiuni nervoase (angiopatii, neuropatii), spre exemplu în cazul persoanelor diabetice sau a celor cu alte boli metabolice, însă și în cazul malpozițiilor picioarelor sau a accidentărilor repetate (ex: la sport).
Ciupercile unghiilor nu reprezintă numai o problemă cosmetică. În special în cazul diabeticilor ciupercile pot reprezenta un adevărat pericol. Sporii acestora pot provoca accidentări ale unghiilor și a pielii învecinate prin care pot pătrunde bacterii în organism. În cazul unui diabet necontrolat sau a problemelor circulatorii, există pericolul unor infecții severe la nivelul picioarelor.
Detectarea ciupercii: simptome și diagnostic
Sporii ciupercii modifică structura materialului unghiei. Unghia se îngroașă, devine galben-maronie și se poate desprinde la tăiere. Dacă unghia este atacată de dermatofiți, modificările încep pe marginile unghiei. Dacă însă unghia este atacată de ciuperci de drojdie, decolorarea unghiei începe la baza ei, la creștere.
Infecțiile unghiei cu ciuperci sunt greu de detectat cu ochiul liber. De aceea, mulți dintre cei afectați nu observă modificările de aspect ale unghiilor sau nu realizează legătura dintre modificări și infecția cu o ciupercă. Dacă însă infecția cu ciupercă nu este tratată corespunzător aceasta se poate răspândi și la unghiile sănătoase-inclusiv la mâini. Pentru mai multă siguranță, se recomandă un consul medical pentru prelevarea de probe. Prin aplicarea unui tuș special, sporii ciuperci pot fi observați cu ușurință. Se realizează astfel o cultură a ciupercii pe baza căreia poate fi stabilit tipul agentului patogen –fapt important pentru stabilirea tratamentului ulterior.
Persoanele cu mobilitate redusă, care nu pot controla regulat starea unghiilor ar trebui să se adreseze unui pedolog. Acesta din urmă este în măsură să evalueze și riscurile speciale pe care le presupun ciupercile pentru cei care suferă de diabet.
