Primăvara ne atrage să petrecem tot mai mult timp în aer liber – însă pentru persoanele care suferă de alergii, această perioadă presupune de cele mai multe ori un chin. Atunci când mesteacănul, arinul, alunul etc. încep să elibereze polen, începe și perioada rinitei alergice (febra fânului). Aproximativ 30% din populație suferă de rinită alergică, însă foarte puțini se decid să solicite asistență medicală în acest sens. Desensibilizarea poate fi de un real ajutor în cazul persoanelor care suferă de rinită alergică, în unele cazuri simptomele pot chiar să dispară complet.
Avantajele desensibilizării
Multe persoane care suferă de rinită alergică optează pentru un tratament medicamentos în sezonul febrei fânului. Așa-numitele antihistaminice blochează acțiunea histaminei și previn reacția alergică. Însă, antihistaminicele acționează numai împotriva simptomelor, nu și a cauzei.
Această desensibilizare, cunoscută și sub denumirea de imunoterapie specifică sau vaccinare antialergică, este menită să combată cauzele alergiei. Reacțiile alergice apar atunci când sistemul imunitar interpretează greșit substanțe inofensive. Anticorpii generați de reacția de apărare a sistemului imunitar apără simptomele cunoscute.
Prin desensibilizare, persoanele alergice sunt expuse constant la substanțele la care sunt alergice. De cele mai multe ori, substanțele sunt administrate prin injecții subcutanate, însă în prezent există și posibilitatea administrării orale a acestora, sub formă de picături sau tablete. Dozele administrate sunt foarte mici la început și cresc apoi treptat, până la atingerea unei doze constante. În urma contactului prelungit, organismul se obișnuiește cu substanța respectivă, iar sistemul imunitar nu mai reacționează atât de vehement la substanțele respective, iar uneori reacțiile sunt sistate complet.
Dacă pacientul este alergic la mai multe substanțe, medicul poate prepara anumite combinații din mai mulți alergeni.
Desensibilizare: posibilă nu doar în cazul rinitei alergice
Prin desensibilizare pot fi tratate mai multe tipuri de alergii, nu doar rinita alergică, ci și alergii la acarieni, la anumite ciuperci de mucegai, la pișcăturile de insecte și părul de animale. În cazul unei alergii la părul de animale, se recomandă evitarea contactului cu animalele. În plus, desensibilizarea poate reduce în intensitate și simptomele astmului alergic.
Cu toate acestea, desensibilizarea nu se adresează tuturor pacienților. În cazul unui astm puternic, a problemelor sistemului circulator și a tumorilor, a sistemului imunitar scăzut, a problemelor renale și în timpul sarcinii, nu se recomandă efectuarea desensibilizării.
Imunoterapia subcutanată
Persoanele care optează pentru o desensibilizare trebuie să discute cu medicul în legătură cu diferitele posibilități de vaccinare antialergică. Printre cele mai studiate metode se numără terapia pe termen lung. Pacienților le sunt injectați subcutanat alergenii pe o perioadă de câțiva ani. Această formă de terapie este cunoscută și sub denumirea de imunoterapie subcutanată.
La început, un astfel de tratament pentru alergii se desfășoară săptămânal, ulterior este suficientă o injecție pe lună. Dacă pacientul suferă de o rinită alergică, tratamentul trebuie început înainte de declanșarea sezonului febrei fânului. Terapia poate fi aplicată cu succes pentru o alergie la polen, la venin de insecte, ciuperci de mucegai, păr de animale sau acarieni.
Pentru cei care se decid în ultimul moment să urmeze o astfel de terapie înainte de începerea sezonului polenului, este posibil tratamentul injectabil. Această terapie de scurtă durată se poate întinde pe o perioadă de 4-7 săptămâni și este potrivită în special în cazul alergiilor la polen, însă terapia trebuie să înceapă înainte de faza de înflorire. Până în prezent, acțiunea terapiei reprezintă subiect de controverse. Pentru a obține rezultate pe termen lung trebuie reluată în cel puțin trei ani concomitenți.
Imunoterapie sublinguală
În cazul în care pacientul suferă de o fobie împotriva acelor, este posibilă și o terapie orală, care poate să constea în administrarea de picături și de tablete.
În cazul imunoterapiei sublinguale, pacientului îi sunt administrate picături pe o perioadă de cel puțin trei ani, zilnic sau la două zile. Picăturile sunt administrate sub limbă, unde trebuie păstrate cel puțin două minute. Ca și în cazul terapiei injectabile, și aici se începe cu o doză redusă care crește apoi treptat.
Pentru a exclude efectele secundare precum posibilitatea unui șoc alergic, prima administrare se va realiza sub monitorizare medicală. Evoluția terapiei trebuie urmărită și apoi la intervale regulate de medic.
Un dezavantaj al desensibilizării este acela că până în prezent nu există studii pe termen lung cu privire la eficiența tratamentului. În plus, costurile imunoterapiei sublinguale sunt mai mari decât cele ale terapiei cu injecții. Printre avantaje însă se numără lipsa durerilor și economia de timp.
Imunoterapia cu tablete
Asemănător terapiei cu picături, și în cazul desensibilizării cu tablete, prima ședință trebuie să se realizeze sub monitorizare medicală. Pentru un efect pe termen lung, este necesară administrarea de tablete timp de cel puțin trei ani – studiile pe termen lung lipsesc și în acest caz. În prezent, această formă de terapie poate fi aplicată doar împotriva alergiei la polenul de ierburi. Este prevăzută pentru viitor și crearea de tablete pentru alte forme de alergii.
În cazul tratării alergiei la polenul de ierburi, rata de succes a desensibilizării cu tablete este mai mare comparativ cu administrarea de picături. Începerea tratamentului cu tablete poate începe cu până la patru săptămâni înaintea începerii sezonului de înflorire.
Efectele secundare ale desensibilizării
În mod normal, această desensibilizare este asociată unui număr redus de efecte secundare. Odată cu injectarea subcutanată a substanței, este posibilă o reacție de înroșire, inflamare a pielii și chiar apariția senzației de mâncărime. Simptomele pot fi reduse în intensitate prin aplicarea de comprese reci asupra zonei înroșite, deși în mod normal reacțiile se estompează de la sine după câteva ore. În cazul optării pentru terapia cu tablete sau picături, este posibil ca efectele secundare precum inflamarea sau mâncărimea să fie resimțite în cavitatea bucală sau a amigdalelor. Efectele se estompează și aici de la sine.
Dat fiind faptul că desensibilizarea presupune un stres suplimentar pentru sistemul nostru imunitar, este posibilă o stare generalizată de oboseală resimțită în ziua tratamentului. Posibilele efecte secundare ale desensibilizării pot fi accentuate prin sport, consumul de alcool, dușuri fierbinți, fapt pentru care se recomandă evitarea acestor factori de stres suplimentar în ziua tratamentului.
Printre efectele secundare foarte rare ale desensibilizării se numără și șocul alergic, care poate avea urmări deosebit de grave. Din acest motiv, după administrarea injecției, pacientul este menținut sub observație în unitatea sanitară timp de minim o jumătate de oră. Dacă în acest timp apar orice efecte secundare, trebuie informat imediat medicul. Inclusiv tratamentul cu picături și tablete trebuie efectuat în prezența unui medic pentru un plus de siguranță. Cu toate acestea, pacientul trebuie instruit în legătură cu modul în care trebuie să reacționeze în cazul aparițiilor efectelor secundare.
Desensibilizare: Rată mare de succes
Studiile arată că în special pacienții care suferă de alergie la polen, la acarieni sau venin de insecte se bucură de o rată mare a succesului desensibilizării. Prin acest tratament, simptomele pacienților se estompează semnificativ și în unele cazuri chiar dispar. În ciuda tratamentului de succes, sensibilitatea la alergeni se menține, însă doar capacitatea de reacție a sistemului imunitar se reduce.
Gradul de succes al desensibilizării depinde de vârsta pacientului și de tabloul clinic general. Persoanele care suferă de mai mulți ani de rinită alergică și sunt alergice la mai multe substanțe, vor înregistra, cel mai probabil, o rată mai mică de succes comparativ cu persoanele a căror alergii sunt mai recente și cu o manifestare mai puțin intensă.
