Zona Zoster: cauze, simptomele și stadiile bolii, tratament și prevenţie

Persoanele care au avut varicelă (vărsat de vânt) în copilărie, pot, în anumite circumstanţe, să sufere de pe urma reactivării virusului varicelo-zosterian, şi să dezvolte zona zoster. Vârsta înaintată şi sistemul imunitar slăbit sau compromis pot fi factori de risc, iar cunoaşterea simptomelor aferente fiecărui stadiu al bolii contribuie la conştientizarea bolii, vizita de urgenţă la medic şi demararea tratamentului.

Ce este zona zoster si cum apare?

Zona zoster este o infecție virală cauzată de reactivarea virusului varicelo-zosterian (Varicella zoster), ce se manifestă printr-o erupție dureroasă de vezicule (bășici), grupate, pe piele. Acestea apar, de obicei, pe corp sau chiar pe faţă, de-a lungul unui nerv la rădăcina căruia s-a localizat, în formă dormantă, virusul care a provocat, în copilărie, varicela. Deoarece virusul nu mai părăseşte organismul, ci este stocat, în formă inactivă, la rădăcinile nervilor spinalis au cranieni, acesta se poate reactiva, de obicei, după vârsta de 50 de ani, călătorind, pe traiectoria nervului, până ajunge la terminaţia acestuia de la nivel cutanat, unde provoacă erupţia.

Zona zoster este o boală contagioasă, fiind transmisibilă de la bolnav la persoane neimunizate (care nu au avut varicelă sau nu sunt vaccinate cu vaccinul varicelic), care vor face varicelă, prin contact direct cu leziunile cutanate deschise. Aşadar, până la momentul în care veziculele formează crustă este recomandată izolarea, mai ales faţă vârstnici, de persoane cu sistemul imunitar slăbit, femei gravide si nou-născuţi.

Cauzele şi factorii de risc pentru apariţia bolii zona zoster

Virusul varicelo-zosterian (VZV) se reactivează atunci când sunt îndeplinitie anumite condiții favorizante, precum: imunitate slăbită, stres prelungit, traumatisme sau vârstă înaintată.

Factori de risc ce permit reactivarea virusului:

Vârsta înaintată: persoanele peste 50-60 de ani prezintă un risc crescut de a dezvolta zona zoster, pe fondul slăbirii sistemului imunitar odată cu înaintarea în vârstă. Aproximativ jumătate din cazurile de zona zoster apar la persoane peste 60 de ani.
Sistem imunitar slăbit: orice afecțiune sau tratament care afectează sistemul imunitar poate crește riscul de reactivare a virusului, de exemplu infecții sau boli cronice, cum ar fi HIV/SIDA sau cancer, dar şi tratamentul imunosupresor efectuat ca urmare a unor afecţiuni cronice, cum ar fi chimioterapia sau terapia biologică şi administrarea de corticosteroizii (prednison), cresc riscul de reactivare a virusului.
Stresul fizic sau emoțional intens: evenimente stresante din viață, traume sau recuperarea după o boală pot slăbi sistemul imunitar, facilitând reactivarea virusului.
Afecțiuni autoimune: lupusul eritematos sistemic sau artrita reumatoidă, cresc riscul de reactivare a virusului, pe fondul apariţiei unor dezechilibre imunitare.
Intervenții chirurgicale majore sau alte traumatisme pot solicita intens corpul și pot slăbi temporar sistemul imunitar, facilitând apariția zonei zoster.
Zona zoster – simptome si stadiile evoluției bolii

Zona zoster are o evoluţie stadială, care poate dura până la 3-5 săptămâni, fiecare fază fiind însoţită de simptome specifice, care, însă, sunt dificil de identificat înainte de apariţia erupţiei. Pentru o gestionare corectă a bolii şi prevenirea complicaţiilor, doctorul vă va prescrie medicamente antivirale, dacă boala este diagnosticată în cel mult 72 de ore (3 zile) de la apariţia erupţiei. Este crucial să cunoaşteţi simptomele şi forma de manifestare a zonei zoster, pentru a vă prezenta la medic cât mai rapid.

Faza prodromală

Faza prodromală a zonei zoster reprezintă perioada inițială care precede apariția erupției cutanate caracteristice. În această fază, ce durează până la 5 zile, virusul varicelo-zosterian reactivat călătorește de-a lungul nervilor senzitivi, până la piele, provocând o serie de simptome. Virusul inflamează nervii afectați, acest fenomen fiind responsabil pentru simptomele resimțite în faza prodromală, şi anume:

Durere (nevralgie) intensă, ce poate fi ascuțită, înțepătoare, arzătoare, pulsatorie sau sub formă de mâncărimi severe, de-a lungul traseului unui nerv, de obicei pe o singură parte a corpului (unilateral). Senzația este localizată în zona corpului unde va apărea erupția, cum ar fi pe piept, abdomen, spate sau față.
Sensibilitate cutanată acută ce determină durere chiar şi la atingeri uşoare, ori mâncărimi, furnicături sau amorțeală de-a lungul nervului la nivelul căruia s-a reactivate virusul
Simptome sistemice similare unei infecții virale: febră ușoară, oboseală și stare generală de rău, cefalee, dureri musculare, ce reprezintă semne ale răspunsului organismului la reactivarea virală.

În unele cazuri, durerea intensă resimțită în faza prodromală poate persista chiar și după vindecarea bolii, această complicație purtând numele de nevralgie postherpetică și durând săptămâni, luni sau chiar ani, întrucât este cauzată de afectarea virală a nervilor.

Faza activă

Faza activă a zonei zoster poate dura între 2 si 4 săptămâni. Virusul infectează celulele peilii şi provoacă, initial, o iritaţie cutanată, sub formă de pete roşii, ce se transformă apoi în aglomerări de vezicule cu lichid, cu simptome specifice precum:

Localizare pe o singură parte a corpului, urmând traiectul unui nerv afectat (dermatom). Regiunile cele mai frecvente sunt pieptul, spatele, fața (inclusiv zona ochilor) și abdomenul.
Evoluţie progresivă, de la pete roșii, ca o iritație, care se transformă rapid în vezicule mici și dureroase, pline cu lichid clar. Veziculele sunt grupate într-un model liniar sau asemănător unei benzi de-a lungul nervului afectat.
Formarea crustelor are loc după mai multe zile în care veziculele încep să se spargă, eliberând lichidul din interior. Similar, crustele se usucă și cad în decurs de 7-10 zile, iar pielea începe să se vindece, deși poate rămâne temporar hiperpigmentată sau cu cicatrici.
Durerea severă (nevralgie zosteriană) continuă şi pe perioada fazei active, poate fi extrem de debilitantă și poate dura câteva săptămâni.
Simptomele asociate cu inflamația nervilor constau în sensibilitate cutanată şi prurit.
Simptome sistemice: febră ușoară, oboseală și stare generală de rău, dureri de cap și, uneori, dureri musculare sau articulare.

Vindecarea

Vindecarea zonei zoster este un proces complex şi de durată, ce presupune, după etapa de formare a crustelor:

Desprinderea crustelor şi formarea cicatricilor, în timpul căreia pielea se vindecă, însă poate rămâne hiperpigmentată (cu zone mai închise la culoare) sau hipopigmentată (cu zone mai deschise la culoare) pentru o perioadă.
Cicatrici ce pot rămâne pentru mult timp, mai ales dacă veziculele au fost severe sau a avut loc o suprainfectare bacteriană.
Dispariția simptomelor cutanate durează, în medie, 2-4 săptămăni, însă pot rămâne semne reziduale de decolorare.

După ce zona zoster se vindecă, virusul nu părăsește complet organismul. La fel ca şi după vindecarea varicelei, el rămâne latent în ganglionii nervoși, în special în ganglionii nervilor spinali sau cranieni şi se va putea reactiva în condiţii similare.

Posibile complicații în funcție de severitate și de zona afectată

În general, zona zoster se vindecă fără sechele pe termen lung. Există, însă, şi riscul de a dezvolta complicaţii, iar pentru a le preveni, trebuie să vă prezentaţi la medicul de familie de la primele simptome cutanate.

Cele mai frecvente complicaţii sunt nevralgia postherpetică, ce apare la 10-18% dintre pacienţi şi constă în durere ce poate persista o lungă perioadă după dispariția erupției, având un impact major asupra calităţii vieţii şi a capacităţii de a realiza activităţile cotidiene. O altă complicaţie frecventă, în special la persoanele care nu se pot îngriji bine singure este suprainfectarea bacteriană a veziculelor, ce face vindecarea mult mai dificilă şi creşte riscul de cicatrici.

Atunci când zona zoster se manifestă prin erupţii la nivel ocular sau în zona din jurul ochiului, poate cauza probleme de vedere precum pierderea temporară a vederii, infecţii şi inflamaţii ale structurilor oculare. Aşadar, dacă observaţi că simptomele incipiente ale bolii apar la nivelul feţei şi sau al unui ochi, mergeţi de urgenţă la medic. Rareori, chiar şi nervul auditiv poate fi afectat de activarea virusului, provocând tulburări auditive sau de echilibru.

Foarte rar, zona zoster poate cauza probleme neurologice, precum encefalită, meningită sau chiar paralizie facială, în funcţie de nervii care preiau încărcătura virală. Însă toate acestea pot fi gestionate mai uşor, cu un tratament prescris de medic.

Zona zoster – diagnostic şi tratament

Prezentarea la medicul de familie sau la dermatolog, de la primele simptome cutanate, este crucială în gestionarea mai uşoară a bolii. Medicul va pune diagnosticul în urma unui examen clinic şi a anamnezei, simptomele fiind specifice bolii. Doar în cazuri rare se poate recurge la teste de laborator, pe baza prelevării unei probe din lichidul vezicular.

Tratamentul de primă intenţie constă în administrarea de medicamente antivirale (aciclovir, valaciclovir) în primele 72 de ore de la apariţia erupţiei. De asemenea, medicul va prescrie calmante și antiinflamatoare, pentru a reduce durerea și inflamația, dar şi un posibil tratament pentru nevralgia postherpetică, dacă pacientul acuză dureri.

Pentru curăţarea şi îngrijirea pielii, se pot utiliza soluţii cu calamină şi creme calmante. Puteţi face băi calde, nu fierbinţi, în care aţi lăsat la infuzat fulgi de ovăz sau tărâţe de ovăz. Un unguent cu antibiotic poate fi utilizat pentru a trata o posibilă infectare bacteriană a veziculelor.

Când să mergeţi la medic

Dacă bănuiți că aveți zona zoster, este crucial, pentru evoluţia bolii şi prevenirea complicaţiilor, să mergeţi de urgenţă la medic, mai ales în următoarele situații:

Durerea şi erupția cutanată se formează în apropierea ochiului. Zona zoster în această zonă poate duce la complicații grave, inclusiv leziuni permanente ale vederii.
Vârsta înaintată. Dacă aveţi peste 50 sau 60 de ani, mergeţi la medic, întrucât sunteţi expuşi unui risc mai mare de complicații asociate cu zona zoster.
Sistemul imunitar slăbit din cauza unor afecțiuni precum cancer, HIV/SIDA sau tratamente imunosupresoare vă face mult mai vulnerabili, iar medicul poate ajuta.
Erupția cutanată diseminată, extinsă sau deosebit de dureroasă, trebuie evaluată de un medic dermatolog, pentru îngrjire specifică.
Simptome care persistă mai mult de câteva săptămâni sau noi simptome necesită o evaluare suplimentară din partea dermatologului sau al unui neurolog.
Iniţierea precoce a unui tratament antiviral poate reduce severitatea și durata zonei zoster și poate reduce riscul de complicații precum nevralgia postherpetică.

Zona zoster se poate preveni

Cum putem preveni reactivarea virusului varicelo-zosterian? În primul rând, şi în România este disponibil vaccinul Shingrix, un vaccin folosit pentru protecția adulților cu vârsta de 50 de ani și peste împotriva herpesului zoster (zona zoster) şi a nevralgiei postherpetice, durerea de lungă durată de natură nervoasă, resimțită în urma herpesului zoster, cu eficacitate de 90% şi peste în prevenţia fie a bolii, fie a nevralgiei postherpetice.

Ciclul de vaccinare constă în 2 administrări la interval de 2 luni. Daca este necesar, a doua
doză poate fi administrată mai târziu, dar cel târziu la 6 luni după prima doză.

Un sistem imunitar funcţional va putea ţine sub control virusul varicelo-zosterian. Sfaturi pentru întărirea imunității puteţi găsi pe site-ul nostru, în articolele:

Cum sa-ti cresti rezistenta organismului

Imunitate optima in sezonul rece

Relaxarea – aliatul starii de bine

Ce este psihoneuroimunologia?

Propolisul - de la imunitate la longevitate

5 uleiuri esențiale pentru imunitate

Ghid de conduită pentru persoanele immunocompromise

Surse:

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/11036-shingles

https://www.medicalnewstoday.com/articles/can-you-get-shingles-if-you-had-chickenpox

https://www.webmd.com/skin-problems-and-treatments/shingles/ss/slideshow-shingles-myths-facts

https://www.buzzrx.com/blog/what-are-the-stages-of-shingles