Durerea reprezintă un mecanism ce apără organismul și este un semnal de alarmă atunci când acesta este vătămat. Poate fi acută, cu instalare bruscă şi de scurtă durată, de exemplu ca urmare a unei lovituri sau arsuri, ori cronică, cu manifestare întârziată şi de lungă durată.
Durerea acută are o funcție protectoare, învățându-ne să evităm traumatismele sau să protejăm o zonă rănită a corpului în timpul vindecării. Dacă, însă, durerea corporală este un eveniment frecvent, ce afectează rutina noastră zilnică, şi nu este tratată corect, aceasta poate deveni cronică.
Mecanismul şi tipurile de durere
Durerea este un simptom subiectiv, ce are un prag individual şi uşor interpretabil, însă procesul declanşator este acelaşi. Durerea este controlată de sistemul nervos şi presupune comunicarea dintre receptorii nervoşi, măduva spinării şi creier. Receptorii preiau informaţia despre stimulii externi, ce pot provoca durere, precum o plită încinsă, şi o transmit prin nervi, către măduva spinării. Aici are loc filtrarea mesajelor ce ajung la creier. Creierul transmite răspunsul de apărare: retragerea mâinii, precum şi răspunsuri de vindecare: producerea unui număr suplimentar de globule albe şi trombocite, care acţionează la locul traumatizat. Creierul poate suprima durerea sau declanşa alte răspunsuri asociate: greaţă, ameţeli, etc.
O parte covârşitoare a oamenilor suferă de dureri corporale, acestea fiind de mai multe tipuri:
- Nociceptivă, ca răspuns la traumatisme şi funcţie protectoare (dureri somatice, ale articulaţiilor, lombare sau ca urmare a traumatismelor sportive ori a intervenţiilor chirurgicale)
- Inflamatorie, localizată, ca urmare a deteriorării ţesuturilor moi musculo-scheletale ale corpului (de umăr, şold sau mână, ori în partea inferioară a spatelui)
- Neuropatică, determinată de traumatisme sau boli ce afectează sistemul nervos, este resimţită atroce, sub formă de arsuri, furnicături sau înţepături, la mai multe zile după un traumatism.
Tratamentul durerii
Modalitatea de ameliorare a durerii trebuie să pornească de la cauza şi localizarea sa: intervenţie chirurgicală, suprasolicitare, traumatism, artroză, stres, viroze sau gripă. Tratamentul poate fi:
- medicamentos oral, adresat durerii acute, de tipul analgezicelor (paracetamol), al antiinflamatoarelor nesteroidiene (ibuprofen, diclofenac);
- medicamentos topic, pentru administrare locală, având avantajul de a acţiona direct asupra zonei dureroase prin ameliorarea durerii şi reducerea inflamaţiei;
- nemedicamentos topic, ce acţionează prin încălzirea sau răcirea zonei afectate, conducând la creşterea fluxului sangvin şi relaxarea musculaturii, respectiv la afectarea fibrelor nervoase mari şi amorțirea temporară a senzațiilor de durere.
