Despre infecțiile respiratorii virale
Infecțiile virale afectează frecvent tractul respirator superior sau inferior.
Severitatea bolii respiratorii virale variază foarte mult, boala severă fiind cel mai probabil acutizată la pacienții mai în vârstă și la sugari. Totodată, morbiditatea poate rezulta direct din infecția virală sau poate fi indirectă, având la bază exacerbarea afecțiunilor cardiopulmonare subiacente sau a suprainfecției bacteriene a plămânilor, a sinusurilor paranazale sau a urechii medii.
Rolul farmacistului în terapia virozelor respiratorii
Farmaciştii pot juca un rol vital în perioada virozelor respiratorii, în domeniile distribuţiei medicamentelor, informării asupra prescrierilor medicamentoase şi îngrijirii directe a pacientului. Munca în echipă, în colaborare și comunicarea strânsă sunt cheia succesului. Farmaciştii trebuie să fie proactivi şi să-şi asume un rol de lider în asumarea responsabilităţilor legate de farmacie.
Farmaciştii se află într-o poziţie-cheie pentru asigurarea unei conlucrări active cu personalul medical şi cu furnizorii de servicii medicale în scopul alegerii celui mai potrivit tratament antiviral pentru un pacient infectat cu un virus respirator. Totodată, ei se asigură că sunt respectate măsurile adecvate de control al infecțiilor şi pot oferi recomandări pentru măsuri eficiente de prevenire a răspândirii infecției.
Unele farmacii au inițiat programe de vaccinare pentru a oferi pacienților lor protecție împotriva virusului. Prin urmare, este imperativ ca farmaciștii să fie informați despre afecțiune și despre prevenirea și tratamentul acesteia.
Managementul farmacologic în terapia virozelor respiratorii constă, în primul rând, în ameliorarea simptomatică a simptomelor prezente. Alegerea produsului trebuie să se bazeze pe preferințele pacientului, pe simptomele prezentării și pe considerente clinice, cum ar fi contraindicațiile și potențialele interacțiuni medicament-medicament.
Așteptările consumatorilor cu privire la produsele fără prescripție medicală pentru gestionarea răcelii comune și a simptomelor asociate pot fi mari, iar farmaciștii pot educa pacienții cu privire la efectele așteptate ale oricăror medicamente fără prescripție medicală (inclusiv medicamentele complementare și alternative) și pot comenta cu privire la dovezi limitate care susțin utilizarea lor.
Farmaciştii în exerciţiu ar trebui să caute, de asemenea, oportunităţi de dezvoltare profesională continuă. Acestea trebuie să le permită să îşi dezvolte constant cunoștințele și abilitățile în acest domeniu, deoarece încrederea lor în furnizarea de servicii este un marker esențial în rândul pacienților.