Au trecut deja peste patru luni de când aproape întreaga umanitate se luptă cu ferocitatea nemaîntâlnită a noului coronavirus, SARS-CoV-2, iar medicii din prima linie depun eforturi supraumane pentru a ține sub control boala. De la plămâni, la rinichi, de la inimă, la creier, și de la nazo-faringe, până la vârfurile degetelelor, Covid-19 poate provoca efecte devastatoare în organism. Înțelegerea modului de acțiune și a distrugerilor provocate este singura soluție pentru o bordare sistemică a viitoarelor terapii ce vor învinge boala și efectele sale, conform cercetărilor recente, publicate în prestigioasa revistă „Science”.
Principala poartă de intrare și instalarea Covid-19
Atunci când o persoană infectată tușește sau strănută, mici picături de salivă ajung pe suprafețe sau chiar în zona nasului altei persoane, iar de aici, prin atingere, virusul pătrunde în nazo-faringe. SARS-CoV-2 se instalează aici datorită prezenței unor receptori de suprafață celulară, numiți enzimă de conversie a angiotensinei 2 (ACE2). Această enzimă este responsabilă pentru reglarea presiunii sangvine în întregul organism, iar virusul o utilizează pentru a pătrunde, prin intermediul ei, în celulele organelor pe care aceasta le protejează. Odată intrat în organism, virusul se multiplică și se răspândește, atacând organele și provocând simptome precum febră, tuse uscată, dureri în gât, anosmie (pierderea mirosului și a gustului), dureri de cap și musculare.
În cele mai fericite cazuri, sistemul imunitar poate lupta cu virusul și acesta dispare din organism, însă, frecvent, virusul coboară către plămâni și alveolele pulmonare, unde se fixează pe receptorii ACE 2, pătrunde în celulele pulmonare, activează sistemul imunitar și blochează fluxul de oxigen. Procesul prin care celulele sistemului imunitar ucid celulele virale lasă în urmă alveole pulmonare pline cu lichid, incapacitate de a respira normal și necesitatea de asistență respiratorie. Toate acestea, alături de o reacție exagerată a sistemului imunitar, numită „furtuna citokinică”, declanșată de virus, pot produce, împreună cu unele comorbidități, decesul.
Efectele Covid-19 asupra sistemului cardiovascular
Între 20% și 44% dintre pacienții testați pozitiv cu Covid-19 tratați și studiați în unități medicale din Wuhan, China, au fost diagnosticați cu afecțiuni colaterale ale inimii: aritmii, hipertensiune etc., precum și cheaguri de sânge, chiar și în cazul pacienților fără afecțiuni vasculare precedente. Cheagurile de sânge reprezintă o amenințare majoră, acestea putând ajunge în plămâni și provocând embolism pulmonar, sau la nivelul creierului, provocând accident vascular cerebral. În ceea privește pacienții cu Covid-19, s-a observat și o comprimare a vaselor de sânge, cu efecte majore în incapacitatea de vascularizare a extremităților, precum și a transportului de oxigen. Pacienții afectați astfel, nu prezentau insuficiență respiratorie, chiar dacă nivelul de oxigen din sânge era redus, datorită funcționării defectuoase a plămânilor. Oamenii de știință încearcă încă să înțeleagă ce provoacă aceste anomalii și cum receptorii ACE2 prezenți la nivelul învelișului inimii permit accesul coronavirului în celulele sale.
Rinichii și coronavirus
Rinichii, organe vitale ce filtrează aproape 200 de litri de sânge pe zi, reprezintă o altă țintă virală. Ei sunt înzestrați din abundență cu receptorii ACE2, constituind unul dintre primele organe care cedează, după plămâni, în lupta cu SARS-CoV-2. Insuficiența renală apare fie direct, prin acțiunea virusului, fie indirect, prin cea a medicamentelor antivirale, a ventilatoarelor sau a furtunii citokinice, ce reduce fluxul sangvin către rinichi. Însă diabetul sau alte afecțiuni preexistente pot accentua riscul expunerii virale.
Creierul și necesitatea oxigenului
Modul în care coronavirusul ajunge la creier nu este încă pe deplin înțeles, posibile căi fiind direct prin nas sau prin sânge, însă receptorii ACE2 sunt prezenți în cortexul neural și tulpina creierului. Efectele asupra creierului variază de la anosmie, pierderea capacității creierului de a recunoaște mirosul și gustul, până la pierderea stării de conștiență, meningită, encefalită și accident vascular cerebral. Una din cauzele pentru care pacienții cu nivel scăzut de oxigen în sânge nu resimt acest lucru ar putea fi chiar reprimarea reflexului tulpinii creierului de a simți această amenințare vitală.
Infecția virală intestinală
Diaree, vărsături și durerea abdominală nu sunt excepții în ceea ce privește simptomele Covid-19, însă sunt trecute de cele mai multe ori cu vederea, dacă nu sunt asociate definiției de caz. Totuși, există dovada prezenței ARN SARS-CoV-2 în probele fecale ale pacienților cu simptome specifice, precum și de proteina virală la nivelul intestinelor, la rândul lor bogate în receptori ACE2. Nu se știe încă dacă virusul se poate transmite prin materii fecale sau dacă se replică la nivel gastro-intestinal.
La rândul său, ficatul suferă, mai degrabă indirect, din cauza tratamentelor medicamentoase și a sistemului imunitar supra-activ.
Aceste studii realizate de medici și prezentate în reviste de specialitate reprezintă doar vârful aisbergului în cercetarea efectelor SARS-CoV-2 asupra organismului, și a posibilelor tratamente necesare pentru recuperarea pacienților. Ele relevă necesitatea respectării măsurilor de prevenție și pe cea a ținerii sub control a afecțiunilor preexistente.
