Temele pentru acasă pot fi frustrante, indiferent de vârsta copilului, însă cu atât mai mult în primii ani de şcoală. Dacă cel mic amână începerea temelor, nu are continuitate, se plictiseşte repede şi este uşor distras de alţi stimuli, sau chiar refuză să finalizeze lecţiile, este timpul pentru câteva strategii de gestionare a situaţiilor neplăcute ce pot apărea.
Refuzul de a face temele
Finalul orelor vine cu un sentiment de eliberare. Copilul are nevoie de relaxare, joacă, mişcare şi mâncare. Urmează partea dificilă: temele. Unii copii încep la timp, însă alţii amână sau chiar refuză să lucreze. Insistenţele din partea adultului contribuie la frustrare şi la un nivel crescut de nervozitate de ambele părţi. Detaşarea poate fi o strategie bună. Lăsaţi copilul să se calmeze, fiţi empatici cu nevoie lui şi încurajaţi-l să vorbească despre ceea ce simte. Poate a avut un conflict la şcoală, o zi mai dificilă sau foarte multe teme, pe care nu ştie cum să le gestioneze. Verbalizarea sentimentelor şi trăirilor îi va da încredere în sine şi în adult.
Amânarea începerii temelor
O situaţie tipică pentru mulţi elevi este amânarea momentului de începere a temelor, iar în loc – joacă, prelungirea timpului de masă, găsirea oricărei alte activități mai plăcute. Cum vă puteţi ajuta copilul să depăşească situația? Discutaţi împreună cu cel mic despre temele la fiecare materie şi încurajaţi-l să aleagă cu ce doreşte să înceapă, apoi împărţiţi tema pe exerciţii sau task-uri mai mici. Astfel, va avea satisfacţia reuşitei chiar de la început. Similar, puteţi stabili un prim interval de concentrare maximă, de 10 sau 15 minute, urmat de o mică pauză de relaxare la geam, mişcare prin casă sau chiar în aer liber, apoi întoarcere la teme şi finalizare.
Distrageri
De la obiectele de pe birou la copacii, păsarile, oamenii şi maşinile de afară ori notificările de pe telefonul mobil, diverşi stimuli pot distrage copiii şi întrerupe starea de concentrare. Visatul cu ochii deschişi este tipic multor copii, aceştia având nevoie de un sistem de reamintire şi responsabilizare. Adultul va stabili, împreună cu copilul, timpul maxim de lucru. Pentru a evita situaţiile conflictuale, poate informa copilul despre progresul pe care l-a făcut şi despre faptul că este distras de cel mult 2 ori. Când timpul se apropie de final – un nou avertisment şi asigurarea că cel mic este responsabil pentru terminarea temei la timp.
Unii copii simt nevoia să se mişte, să facă ceva cu mâinile sau cu picioarele în timp ce lucrează. Întrucât aşa se pot concentra mai uşor, nu îi forţaţi să se oprească, ci oferiţi-le un mic obiect care să nu-i distragă: o mingiuţă antistres, un material de modelaj etc. Stabiliţi clar modul de interacţiune cu obiectul.
