Una dintre cele mai utile categorii de abilități pe care le putem dobândi, exersa și diversifica de-a lungul vieții este aceea de a face față dificultăților, provocărilor și emoțiilor. Însă nu orice strategie este constructivă. În vreme ce unele au efecte negative pe termen scurt sau lung, asupra celui care le folosește, asupra relațiilor, chiar asupra celor din jur (adicțiile, cumpărăturile impulsive, abuzul de alcool, reveria, reunțarea, izolarea, blamarea etc.), altele ajută persoana să treacă prin dificultăți menținându-i echilibrul psihologic și adaptarea. Printre acestea se numără strategii cognitive precum recadrarea (schimbarea perspectivei asupra problemei într-un mod constructiv), rezolvarea de probleme, gestionarea emoțiilor, căutarea de sprijin social, apelarea la religie și suport spiritual și a da un sens propriu evenimentelor.
Dacă adulții dezvoltă abilități adecvate în urma evoluției personale și a experienței de viață, copiii nu au încă nici dezvoltarea cognitivă necesară pentru a accesa anumite strategii, nici experiența de viață suficient de diversă, astfel încât să își poată da seama singuri de efectele pe care strategiile dezadaptative le au asupra lor. Copiii au nevoie de un ghid care să îi ajute:
- să conștientizeze strategiile folosite spontan
- să interiorizeze strategii adaptative
- să experimenteze strategii noi
- să practice strategiile adaptative.
Conștientizarea strategiilor
Atunci când copilul este copleșit de emoții, le va exprima spontan (râs, plâns, înroșire, tantrum), iar uneori va avea comportamente precum atacarea și lovirea cuiva, aruncarea obiectelor, ascunderea de cei din jur, trântirea pe jos. Rămâneți calm și binevoitor, stați la nivelul copilului pentru a-l privi în ochi. Atunci când copiii sunt foarte mici (2-4 ani), este posibil să nu poată pune în cuvinte supărarea și cauzele ei, însă îi puteți ajuta emițând ipoteze, iar ei vor recunoaște sursa supărării („Te-a deranjat că am închis televizorul? Ai fi vrut să te mai uiți? Ah, nu? Oare pentru că am pus jucăriile în cutia lor? Credeai că nu te mai las să te joci deloc? Aha, deci asta te-a supărat.”). Clarificați apoi strategia lui de coping, făcând legătura dintre emoție și comportament: „Te-ai ascuns după canapea pentru că te simțeai furios pe mine, că am strâns jucăriile?”). Cu răbdare și blândețe, rămâneți alături de copil până se liniștește, vorbind cu el și respectându-i spațiul.
Interiorizarea strategiilor adaptative
Prima metodă de a favoriza interiorizarea unor strategii de coping adaptative este chiar simpla prezență calmă a adultului. Astfel, copilul învață că ceea ce simte este acceptabil (doar comportamentele sunt discutabile) și că există cineva care îi oferă spațiu să fie, care îl iubește și îl ajută să navigheze furtuna până ce marea de emoții se liniștește. El învață că emoțiile puternice și inconfortabile nu mai trebuie respinse, negate, mascate, și capătă apoi încredere că ele se vor liniști.
În plus, copilul interiorizează ceea ce vede la părinți. Atunci când aceștia folosesc abordări diferite, copilul va înțelege că emoțiile și problemele pot fi abordate prin nenumărate strategii – de la a căuta să rezolve problema, la a analiza emoțiile, a respira adânc, a lua o pauză, a cere ajutorul, a discuta cu cineva, a desena, a face haz de necaz, a te ruga sau a anticipa situații, a face un plan de acțiune, a vedea partea bună a lucrurilor și lista poate, desigur, continua. Povestiți copilului modul adecvat în care ați reușit să faceți față unei emoții sau greutăți, punând accent nu pe suferință, ci pe modul în care strategia respectivă v-a ajutat.
Experimentarea de noi strategii de coping
Încurajați copiii să încerce noi modalități de a face față provocărilor, prin ghidare și stimularea conversației sau a comportamentelor respective. Spre exemplu, dacă doriți să îi învățați recadrarea, oferiți-le o perspectivă luminoasă asupra unei întâmplări percepute inițial ca fiind negativă. Plouă afară și s-a șters desenul trasat cu cretă? Poate fi o tragedie sau poate însemna că a doua zi veți face împreună alte desene și mai frumoase pe asfaltul curat. Desenul, dansul, umorul, tehnicile de respirație – pot fi propuse copiilor în diferite situații pentru ca aceștia să conecteze emoția dificilă cu o activitate care îi reechilibrează.
Practicarea strategiilor
Nu este suficient a încerca o strategie o singură dată și apoi a o abandona. Lucrați alături de copil la practicarea constantă a strategiilor de coping și puneți în cuvinte procesul de alegere a comportamentului. Puteți să vă dați exemplu personal: „Acum mă simt înfuriată, cred că ori respir și număr până la 10 (tehnici de respirație) ori fac kaboom (utilizarea umorului). Ka-booom! (râsete). Gata, phiuh, a trecut. Acum pot să văd cum rezolv aici (rezolvare de probleme). Pe tine ce te ajută cel mai mult când ai așa o furie?”
În încheiere, amintiți-vă că atât părinții, cât și copiii sunt imprefecți. Imperfecțiunea este ceea ce ne face oameni, iar eșecul de a gestiona „ca la carte” emoțiile înseamnă, poate, doar un semn al durerii și umanității noastre, precum și un pas înainte spre dezvoltare, dacă ne dorim acest lucru.
