Practicarea unui sport nu este un moft – este o necesitate și, mai mult decât atât, o condiție pentru o viață sănătoasă atât fizic cât și psihic. Medicii recomandă adulţilor cel puţin 30 de minute de activitate fizică zilnic, însă copiii au nevoie de mult mai mult. Întrucât la vârste mici ei nu pot practica sporturi de atenţie sau de forţă, activitatea fizică înseamnă joacă, alergare, căţărare.
Ceva mai târziu, o dezvoltare armonioasă înseamnă începutul autocunoaşterii şi a capacităţii de a-şi controla emoţiile, precum şi socializarea, în care copilul îşi face prieteni şi îşi însuşeşte anumite responsabilităţi în grup. Sporturile de echipă aduc beneficii pentru toate cele trei deziderate şi sunt ideale pentru a fi practicate chiar şi de la 3-4 ani.
Beneficii pentru copii ale practicării unui sport de echipă
Populare printre copii și părinți deopotrivă, sporturi de echipă precum fotbal, volei, baschet, handbal, dansul sportiv sau gimanstica, pot fi practicate de la vârste mici. Încurajând copiii să practice sport în mod adecvat vârstei, îi expunem la numeroși factori constructivi. Aceștia pot fi de ordin:
- fizic (mișcarea duce la dezvoltarea musculaturii și a motricității, echilibrului și coordonării, adică a stăpânirii corpului, consolidării schemei corporale și încrederii în puterile proprii),
- psihic (prin confruntarea cu situații de competiție, câștig și pierdere, efort, eroare, enduranță, aderența la un set de valori)
- social (prin sporturile de echipă este încurajată cooperarea, socializarea, împrietenirea, atitudinile de ajutorare și încurajare a coechipierilor).
La vârsta de 4-5 ani, sportul este mai degrabă joacă iar aderența la reguli este mai slabă, capacitatea de efort este redusă iar sensibilitatea la pierdere - ridicată. Pe măsură ce înaintează în vârstă, copilul dezvoltă capacitatea de a urma regulile sportului și de a depune efort fizic îndelungat. Acum, cu atât mai mult, este nevoie ca părinții să echilibreze activitățile copilului la nivel general, luând în considerare atât orele petrecute la școală și cele necesare efectuării temelor și învățării, cât și alte activități extra-școlare. Cumulate, toate acestea pot duce la epuizare. Asiguraţi-vă că cei mici au parte de un timp structurat, ce include si activităţi de relaxare, atât de necesare refacerii psihice și fizice.
Sporturile de echipӑ pentru copii – dezvoltare prin joacӑ, socializare şi disciplinӑ
Interviu cu Mihai Răzvan-Nicolae, antrenor de fotbal pentru copii şi tineri la clubul Super Star Junior 2020
- De la ce vârstă pot practica cei mici un sport de echipă cu antrenor?
Aş putea spune că practicarea unui sport de echipă poate începe chiar de la 3-4 ani, însă acum activitățile sunt mai degrabă axate pe dezvoltare și socializare, decât pe competiție sau reguli stricte. De obicei, copiii încep să participe la sporturi de echipă organizate, cu reguli mai clare, în jurul vârstei de 5-6 ani. La această vârstă, ei înțeleg și respectă mai bine regulile și colaborează cu colegii de echipă.
- Care sunt provocările pentru copii, părinți și antrenor?
Pentru copii, poate fi provocator să mențină un echilibru între antrenamente, meciuri și îndatoririle școlare, dar și să se adapteze la dinamica echipei, mai ales dacă sunt introvertiți. Părinții sunt sprijinul constant al copilului, atât emoțional cât și logistic, ceea ce poate fi obositor și consumator de timp. În plus, fotbalul implică și costuri semnificative pentru echipament, taxe de participare și transport la meciuri și cantonamente.
Noi, ca antrenori, avem misiunea și provocarea principală de a ne asigura că toți copiii din echipă au parte de atenția necesară pentru a se dezvolta, indiferent de nivelul lor de abilitate. În timpul antrenamentelor şi al cantonamentelor cultivăm un mediu de învățare, bazat pe disciplina și munca în echipă, care trebuie să fie distractiv și sigur, în acelasi ţimp.
- Cum pot avansa copii?
În primul rând, copiii trebuie să participe în mod constant la antrenamente și să practice individual, în timpul liber, pentru a-şi îmbunătăți abilitățile tehnice. Noi participăm mereu la cantonamente, meciuri și turnee de diferite niveluri, ceea ce îi ajută pe copii să capete experiență practică şi mai multă încredere în forţele proprii. Aici fac un apel la părinţi, deoarece progresul este susținut și de o alimentație echilibrată și suficientă odihnă pentru a susţine dezvoltarea fizică și recuperarea copilului.
- Care sunt cele mai mari bucurii și satisfacții ale copiilor?
Atunci când copiii își ating obiectivele în sport, cum ar fi marcarea unui gol sau câștigarea unui meci, simt o satisfacție imensă, chiar euforie și mândrie pentru reușită. Desigur, și recunoașterea eforturilor de către părinți sau antrenori le aduce o mare satisfacție, dar nimic nu se compară cu bucuria împărtășită în echipă.
- Cum trebuie abordate situațiile în care copiii nu au un talent special pentru sport, însă doresc participarea?
Copiii care nu au un talent special pentru un sport, trebuie orientați mai degrabă către experiența de învățare și bucuria de a juca, decât pe rezultate. Ca antrenor, încurajez copiii să se bucure de joc și să fie mândri de eforturile lor, indiferent de nivelul de abilitate. Pe părinţi îi sfătuiesc să le permită copiilor să încerce şi alte sporturi, ce pot fi de echipă sau individuale.
Orice tip de activitate fizică este excelentă pentru copii!
