Studiile internaționale arată că între 21% și 37% din copii suferă de tulburări de somn și aproximativ 9% dintre sugari și copii sforăie. Conform estimărilor, unul din cinci copii afectați de sforăit, suferă de apnee de somn. În unele cazuri, tulburările de respirație din timpul nopții sunt atât de severe pentru bebeluși încât le afectează dezvoltarea. Peste jumătate din toți copiii cu vârsta între 1 și 4 ani sforăie ocazional, în timp ce 8% din aceștia sforăie în fiecare noapte. Odată cu înaintarea în vârstă, crește și numărul celor care sforăie în mod obișnuit: de la 6% în rândul bebelușilor de 1 an, la 13% în rândul copiilor de 4 ani. Se pare că băieții sforăie mai des decât fetele.
Semnal de alarmă
Sforăitul la copii reprezintă un semnal de alarmă pentru un somn cu probleme. Copiii care nu sunt odihniți, nu se pot concentra, fapt care le afectează performanța școlară. Așa cum reiese din studiile americane și germane, numărul copiilor cu probleme de performanță școlară din grupul copiilor care sforăie este de 30,6%, respectiv dublul față de grupul de control, unde procentul este de numai 16,3%.
Oboseala de peste zi, hipermobilitatea și aspectul palid sunt mai frecvente în rândul copiilor care sforăie, comparativ cu cei care reușesc să doarmă fără probleme în timpul nopții. Copiii care sforăie se confruntă și cu o predispoziție crescută la infecții, suferă mai des de tuse cronică, de răceli și otite.
Cauzele sforăitului
Cauzele sforăitului nocturn poate fi un blocaj la nivelul căilor respiratorii, spre exemplu ca urmare a creșterii în dimensiuni a amigdalelor faringiene, respectiv așa-numiții polipi. Greutatea excesivă poate cauza probleme respiratorii.
De asemenea, și fumatul pasiv în rândul copiilor se numără printre cauzele sforăitului în rândul copiilor: dacă părinții fumează în jurul copiilor cu vârsta cuprinsă între 1 și 4 ani, riscul bebelușului de a avea probleme precum sforăitul, crește cu 60%.
Terapie
Sforăitul poate fi tratat deseori prin eliminarea polipilor. Dacă se observă și o creștere în dimensiune a amigdalelor, acestea pot fi îndepărtate parțial cu ajutorul laserului. Operația de îndepărtare a amigdalelor palatine poate fi realizată și în rândul pacienților mai mici de 5 ani. O parte din țesutul amigdalelor este reținut pentru a putea să joace în continuare rolul de protecție împotriva agenților patogeni.
Dacă observați că bebelușul dvs. sforăie, amintiți acest fapt cu ocazia următoarei vizite la medicul pediatru. Acesta va efectua un examen ORL pentru a stabili cauzele exacte. În cazul copiilor care sforăie în mod regulat, se recomandă și un consult din partea medicului ortodont.
