Numeroase afectiuni anterioare si factori pot influenta aparitia unei sarcini extrauterine. Printre acestea se numara anexita (boala inflamatorie pelviana), in urma unei contaminari cu boli cu transmitere sexuala cum ar fi chlamydia, in urma carei este posibil ca cilii sa fie distrusi sau trompele uterine sa se inchida.
Uneori trompele uterine sunt prea lungi, prezinta un defect congenital sau muschii cu care sunt prevazute nu functioneaza corect, astfel ca ovulul fertilizat nu ajunge la timp in uter. Intreruperile de sarcina anterioare, interventiile chirurgicale la nivelul uterului sau in zona abdominala pot ingreuna drumul ovulului fertilizat in uter.
Exista si voci care sustin posibilitatea unor tulburari de reglare la nivelul ovulului in sine, care se manifesta fie prin miscari foarte lente, sau dimpotriva prea rapide, nereusind sa ajunga resp. sa ramana in uter.
Pe langa acestea, tulburarile sau tratamentele hormonale sau prezenta unei spirale intrauterine pot reprezenta cauze pentru dezvoltarea extrauterina a unei sarcini. In plus, fumatul, folosirea frecventa a dusurilor vaginale, inceperea timpurie a relatiilor sexuale si schimbarea frecventa a partenerilor sexuali pot creste cu 10-15% riscul unei sarcini extrauterine!
De asemenea, este posibila si sarcina heterotopica, in timpul carei se dezvolta simultan o sarcina normala dar si una extrauterina. Aici exista pericolul ca cea de-a doua sa nu fie descoperita si sa conduca la complicatii. Incidenta acestora este relativ mica, insa in ultimii ani, ca urmare a progresului inregistrat de sarcinile in vitro, numarul lor este in crestere.
Cum se manifesta sarcina extrauterina?
Numeroase sarcini extrauterine nu rezista si sunt eliminate neobservat din primele stadii ale sarcinii. In numeroase cazuri, embrionul moare dupa circa 2 saptamani si este eliminat in cavitatea abdominala (avort tubar in 90% din cazuri) de unde este absorbit . In unele cazuri, embrionul in dezvoltare provoaca ruperea trompelor uterine (in 10% din cazuri), fapt ce poate pune in pericol viata femeii. Si atunci cand embrionul este localizat in alte regiuni extrauterine, este posibila punerea vietii in pericol ca urmare a hemoragiilor interne.
Sustinerea unei sarcini extrauterine este posibila insa foarte rara. Iata cateva simptome care pot indica prezenta unei sarcini extrauterine:
• Sangerari vaginale puternice (de regula dupa incheierea menstruatiei).
• Dureri subabdominale puternice, in crestere, fie sub forma de crampe, de contractii sau de ruptura spontana.
• Dureri abdominale spontane, sensibilitate la atingere, intarirea abdomenului, senzatia de greata, stare generala proasta, toate acestea pot indica prezenta unei hemoragii in cavitatea abdominala (ex: ruptura trompelor uterine). De asemenea, este posibila si iritarea diafragmei, dar si durerea la nivelul umerilor.
Ce forme exista?
In functie de regiunea in care se instaleaza embrionul, acesta poate supravietui mai mult sau mai putin. De regula, acesta moare in lipsa spatiului de dezvoltare si a lipsei nutrientilor prezenti numai in uter.
• Sarcina de trompe uterine (sarcina tubara): Aceasta este cea mai frecventa forma de sarcina extrauterina (99% din cazuri). Dupa fertilizare, ovulul se multiplica de mai multe ori, devenind o acumulare celulara. Daca insa trompa uterina este modificata –spre exemplu in urma unei infectii –embrionul se deplaseaza foarte lent si ajunge in stadiul de nidare inainte de a ajunge in uter.
• Sarcina ovariana: Nidarea embrionului in ovare este foarte rara, aproximativ la 1 din 40.000 de sarcini. Se manifesta prin dureri abdominale puternice (aproximativ 2 saptamani de la intarzierea sangerarii menstruale). Este posibil insa –in situatii extrem de rare- sa evolueze ca o sarcina normala.
• Sarcina cavitatii abdominale: Dat fiind faptul ca ovarele si trompele uterine nu sunt strans legate, embrionul poate ajunge in cavitatea abdominala si in peritoneu. Dat fiind faptul ca are loc unde sa se dezvolte, poate trece neobservat timp de cateva saptamani.
• Sarcina cervicala: in acest caz, embrionul nideaza in cervixul uterului. Si acest tip de sarcina este destul de rar.
Cum este stabilit diagnosticul?
Din momentul in care prezenta sarcinii devine cunoscuta, se recomanda prezentarea la medicul ginecolog. In cazul in care se constata posibilitatea unei sarcini extrauterine, se desfasoara mai intai o ecografie, teste de sange si de urina (in special testul de sarcina pentru stabilirea Beta-HCG, excluderea unor infectii ale cailor uterine). Rezultate pot fi mai ambigue, in special la inceputul sarcinii. Cu toate acestea, in cazul in care exista suspiciuni privind posibilitatea unei sarcini extrauterine, se recomanda internarea in spital.
Ce terapii sunt posibile?
Procedurile spitalicesti variaza in functie de simptome si pot include masuri precum asteptarea cu controale regulate, interventii laparoscopice sau operatiile deschise.
Riscul unor complicatii care pun in pericol viata femeii gravide este foarte ridicat. Sarcinile extrauterine reprezinta principala cauza a decesului in timpul sarcinii, in timpul primului trimestru. Prin urmare, sarcina extrauterina diagnosticata este intotdeauna intrerupta. Exista masuri chirurgicale si medicale ale caror beneficii si riscuri sunt evaluate in functie de situatie:
• Operatia: Exista posibilitatea indepartarii ovulului fecundat, insa mentinerea trompelor uterine (Salpingotomie) sau indepartarea trompelor uterine afectate (Salpingectomie). Prima procedura sporeste riscul sarcinii ectopice recurente si mentinerea unui rest celular embrionar care poate degenera. Din aceasta cauza, in cazul femeilor care nu mai doresc o noua sarcina se recomanda cea de-a doua procedura. In cazul sarcinilor ectopice, se incearca operarea embrionului si mentinerea trompei uterine, fapt care nu este insa intotdeauna posibil. In cazul sarcinilor cervicale, este necesara indepartarea intregului uter.
• Medicamente: Metotrexatul (MTX, o toxina celulara utilizata in mod obisnuit pentru a trata cancerul si reumatismul), prostaglandine precum si dinoprostonul si antigestageni, cum ar fi mifepristonul, dar si glucoza hiperosmolara, provoaca moartea si impingerea ovului fecundat in abdomen. MTX este administrat cu precadere in cazul unei sarcini ectopice, fara complicatii, pentru a ajuta la operatie, de ex. pentru a distruge embrionul. In ce masura tratamentul a fost eficient, este verifica cu hCG beta-hormonul de sarcina. Medicamentele sunt administrate ca o perfuzie in sange sau sub forma de injectie musculara.
