Otita medie reprezintӑ una dintre cele mai întâlnite afecţiuni ale copilӑriei, cu o incidenţӑ mai crescutӑ în perioada rece, fiind asociatӑ virozelor respiratorii. Este o inflamaţie a urechii medii, situatӑ în spatele timpanului, însoţitӑ de acumulare de lichid ce poate fi sau nu infectat.
Despre otita medie
Cauzele otitei sunt bacteriene sau virale, bacteriile responsabile pentru infectarea lichidului din urechea medie fiind Haemophilus influenza, Streptococcus pneumonia sau pneumococ şi Moraxella catarrhalis. Frecvenţa crescutӑ în rândul copiilor se datoreazӑ anatomiei diferite, şi anume poziţiei aproape orizontale şi a canalului mai îngust a trompei lui Eustachio, un pasaj situat în spatele nasului, ce face legӑtura între nas şi cavitatea timpanicӑ. În timpul virozelor şi altor infecţii ale cӑilor respiratorii superioare acest canal poate fi blocat de secreţiile nazale, favorizând acumularea de lichid în urechea medie şi proliferarea bacteriilor. De aceea sunt esenţiale decongestia şi drenajul nazal.
Simptomele sunt de durere puternicӑ în zona urechilor sau chiar spre obraz, fapt ce poate determina o indicare greşitӑ a zonei dureroase din partea copilului şi incapacitatea pӑrintelui de a identifica în mod corect sursa, febrӑ, tulburӑri de somn şi, în cele mai multe cazuri, hipoacuzie pasagerӑ ori alterarea auzului. Copilul va spune cӑ aude un sunet ca de apӑ în urchea sa.
Unconsult medical şi demararea unui tratament adecvat sunt necesare pentru a preveni alte complicaţii severe şi a ameliora simptomele. Cele mai frecvente scheme de tratament includ administrarea de antibiotic, picӑturi auriculare şi inflamatoare nonsteroidiene pentru scӑderea febrei şi a disconfortului. Tratamentul trebuie urmat întocmai, întrucât existӑ cazuri de recidivӑ, persistenţӑ şi chiar de pierdere a auzului.
Riscurile otitei medii recidivante
Hipoacuzia este determinatӑ de incapacitatea urechii de a crea şi transmite sunetele cӑtre creier, în condiţiile prezenţei lichidului la nivelul urechii medii. În condiţiile unui tratament inadecvat, a lipsei controlului medical ulterior sau a unor metode de prevenţie, recidiva frecventӑ a otitei medii poate deveni un pericol pentru cronicizarea hipoacuziei prin afectarea timpanului sau chiar a nervului auditiv. Pierderea sau alterarea auzului pe termen lung poate interfera cu dezvoltarea vorbirii şi a limbajului, cu capacitatea de concentrare şi atenţie. Manifestӑrile pot fi observate încӑ din copilӑrie sub forma unei stӑri de iritabilitate inexplicabilӑ, a neliniştii accentuate, a necesitӑţii de a da volumul mai tare la televizor sau la radio.
