Frica este una dintre emoțiile de bază cu funcție de protecție și supraviețuire, motiv pentru care, din punct de vedere evolutiv, a fost păstrată și cultivată în paleta de emoții umane. Frica este prezentă la copii încă de la naștere, fiind exprimată sub forma tresăririlor, a plânsului, a blocajului, un copil mic fiind lipsit de capacitatea de autoreglare emoțională. El are nevoie de prezența liniștitoare a adultului calm și protector.
Frici normale în funcție de vârstă
În primii doi ani de viață, copiii simt frica de abandon, de a sta singuri în cameră, de a se despărți de părinte. Prezența acesteia înseamnă supraviețuire. În plus, pot să apară frici provocate de zgomote puternice, mișcări bruște sau de străini.
Între 3-5 ani, predomină imaginația și gândirea magică, dând astfel naștere temerilor imaginare: frica de umbra proprie, de monștri sau fantome, de întuneric, de spații noi, de unele animale sau insecte.
Între 6-12 ani, apare frica de greșeli (ca provocare de a se adapta la mediul școlar, teme și evaluări), de moarte (proprie sau a cuiva drag) sau de a fi respins de grupul din care face parte.
În perioada adolescenței, 13-18 ani, se mențin anumite frici anterioare, legate de respingerea din partea grupului sau de eșec școlar, dar apar și noi frici, mai ales legate de sentimentul de identitate personală sau de probleme sociale.
Aceste frici sunt depășite odată cu dezvoltarea capacităților cognitive și a abilității de a face față elementelor stresoare, prin diversificarea resurselor sociale, personale și spirituale. Un aspect important este faptul că fricile se pot prelua cu ușurință de cei mici de la părinți, bunici sau prieteni, astfel încât cultivarea unui mediu echilibrat favorizează atitudini echilibrate față de orice eveniment care s-ar putea produce.
Când să apelați la specialist
Iată câteva repere care vă pot indica faptul că este un moment potrivit să cereți sprijinul psihologului pentru dumneavoastră și pentru copil:
- Fricile copilului sunt intense și afectează funcționarea de zi cu zi (refuz de a mai merge la școală, afectarea programului de somn, conduite evitante)
- Paver nocturn (copilul are vise urâte din care se trezește plângând) sau enurezis (copilul se scapă noaptea, deși a deprins înainte mersul la toaletă)
- Apariția unor comportamente repetitive, ritualice, cu scop de scădere a anxietății
- Somatizări (frici asociate cu dureri de cap, de burtă, febră sau alte simptome fără cauze clare, medicale)
- Când vă simțiți copleșiți emoțional de fricile copilului și aveți nevoie de a vă reechilibra întâi pe demneavoastră, pentru a putea oferi copilului echilibrul de care acesta are nevoie.
