Presiunea externă este mare: de îndată ce încep grădinița, copiii trebuie să fie capabili să rămână curați fără scutec, cel puțin în timpul zilei. Când însă în ciuda tuturor încercărilor, cel mic continuă să ude pantalonii sau patul, crește și panica în rândul părinților. De cele mai multe ori, cu răbdare și relaxare, problema se rezolvă de la sine.
Prezentare succintă
Pentru liniștea dumneavoastră, vă prezentăm câteva cifre: Unul din 5 copii în vârstă de 5 ani, și unul din 10 copii în vârstă de 7 ani, continuă să ude patul în mod regulat sau uneori în timpul nopții. Lipsa controlului vezicii urinare, în special noaptea, este normală până la o anumită vârstă.
Medicii vorbesc de incontinența urinară în cazul copiilor de peste 5 ani care timp de 3 luni, susținut, nu reușesc să rămână curați în timpul nopții și prezintă o anumită regularitate în acest sens. Atunci când emisiile involuntare de urină se produc ziua, avem de-a face cu enurezia diurnă, iar în timpul nopții cu enurezia nocturnă.
În plus, cazurile de emisie involuntară de urină sunt normale și în cazul copiilor mai mari. Majoritatea copiilor reușesc în jurul vârstei de 3 ani să își controleze vezica, în medie fetele mai repede decât băieții. Mulți dintre copii reușesc fără probleme să rămână curați în timpul zilei, însă continuă să ude patul noaptea, timp de săptămâni sau chiar luni (uneori ani) la rând.
Cauze
Cea mai întâlnită cauză a emisiei involuntare de urină la copii este „hormonul antidiuretic“ (ADH), care limitează producția de urină în timpul somnului și al cărui ritm zi-noapte trebuie reglat. La unii copii, acest hormon se reglează mai repede decât la alții. Se pare însă că există anumiți factori cu influență decisivă în acest sens. Deseori copiii afectați sunt cei cu un somn foarte profund care nu se trezesc la semnalele trimise de vezica plină.
În prezent este un fapt cunoscut că factorii psihici joacă un rol mai curând minor în ceea ce privește incontinența urinară. Pentru emisiile de urină involuntare din timpul zilei –mai rare- este responsabil controlul insuficient al vezicii deoarece vezica și mușchii nu colaborează. Nevoia de urinare se instalează foarte spontan și acut, iar copilul în cauză nu mai reușește să ajungă la timp la toaletă.
Ce puteți face?
În cazul în care copilul dvs. a împlinit deja 5 ani, ar trebui să discutați situația cu medicul pediatru. În cazuri izolate, în spatele acestor probleme se pot ascunde afecțiuni serioase ale tractului urinar sau chiar boli metabolice (diabet zaharat). Acestea trebuie excluse printr-un control detaliat. Se recomandă efectuarea unui diureze, respectiv notarea cantităților de lichid și a orelor la care acestea sunt consumate de copil și orele la care acesta a folosit toaleta și la care s-au înregistrat emisiile involuntare de urină.
Tulburările organice sunt tratate, se încearcă dobândirea controlului asupra vezicii printr-un antrenament special al pelvisului și eventual medicamente. De cele mai multe ori însă este vorba doar de „o simplă udare a patului”. Indiferent de abordarea pentru care se optează trebuie să rețineți că aproape toți copiii reușesc în cele din urmă să depășească această stare și să rămână curați. Cu puțină răbdare vă puteți asigura că aceste episoade nu se transformă într-un factor de stres psihic.
- Păstrați-vă calmul, deși uneori vă va fi greu. Copilul dvs. nu încearcă să vă supere, mai degrabă suferă și el de pe urma situației. De aceea: nu îl jigniți și nu îl pedepsiți, ci discutați.
- Explicați-i copilului că nu are nici un motiv pentru care să se rușineze, și că propriul lui corp are nevoie de puțin mai mult timp pentru a se adapta. Nu faceți caz din fiecare incident. Așezați pe saltea o cearșaf impermeabil și oferiți copilului un scutec în timpul nopții. Nu îl obligați însă să îl poarte – unii copii nu se vor simți astfel mai în largul lor, ci dimpotrivă, vor crede că nu sunt luați în serios.
- Urinarea și tactica trezirii: Interzicerea strictă a consumului de lichide după un prânz târziu nu va da rezultate. Consumul de lichide după cină trebuie însă limitat. Nu s-a dovedit eficiența urinării dinaintea orei de somn și nici a trezirii dese din timpul nopții pentru a merge la toaletă. Cea din urmă nu este o metodă relaxantă nici pentru părinți, nici pentru copii.
- Pantalonii sau salteaua cu alarmă: alarma se activează la umiditate și prin folosirea consecventă antrenează creierul copilului să conștientizeze la timp vezica plină. Merită să încercați în cazul în care nu constatați nici o îmbunătățire după mai multe luni – sunt condiționați însă de motivația copilului și a părinților.
- Medicamente: Desmopresina este o substanță eliberată numai cu prescripție medicală. Efectul este asemănător hormonului ADH și are efect până la instalarea propriului ritm al hormonului. Administrarea se face pe bază de tablete timp de câteva săptămâni, reducând doza treptat. De asemenea poate fi folosită și atunci când copilul este plecat în tabără sau înnoptează la prieteni.
- Plante medicinale: merită încercate: ceaiul băut cu regularitate seara: fenicul, lavanda, tei, melisa (câte 50 g) și flori de portocal (10 g). Turnați ¼ litru de apă clocotită peste 1 linguriță din acest amestec și lăsați să infuzeze timp de 10 minute. Pe lângă acestea, înainte de culcare, încercați o baie la picioare și masați zona femurală și inghinală a copilului cu ulei de sunătoare.
- Tratamente homeopate în cazul emisiilor involuntare de urină: se recomandă o terapie constituțională sub supravegherea unui terapeut homeopat cu experiență.
Fiecare dintre noi se confruntă la un moment dat cu diverse afecțiuni. Ne bucurăm că îți putem spune care sunt cele mai bune metode de tratare a enureziei la copii.
Scrie-ne un comentariu și spune-ne cât de utile au fost informațiile despre aceste afecțiuni.
