Fiecare părinte dorește să transmită copilului său acea busolă interioară formată din repere bune în viață, modalități de reglare a comportamentului și conectare la sens, care să îi ghideze de-a lungul experiențelor, să îi ajute să traverseze perioadele dificile, sau să facă alegerile potrivite. Numim această busolă interioară valori.
Ce sunt valorile?
Valorile reflectă ceea ce prețuim, ceea ce este important pentru noi și se manifestă prin acțiuni și calitatea acțiunilor noastre. Bunătatea, onestitatea, corectitudinea, compasiunea, responsabilitatea, curiozitatea, curajul – iată numai câteva exemple de valori personale. Acestea și multe altele sunt învățate și interiorizate prin modelele oferite de persoanele importante din viața noastră (părinți, bunici, profesori, prieteni, personalități admirate), prin comportamentele pe care le observăm, prin modul în care ceilalți se poartă în mod direct cu noi, dar și prin alegerile personale pe care le facem fiecare, la un moment dat. Pe măsură ce înaintăm în viață, valorile își schimbă într-un mod firesc, cursiv, întâietatea, deoarece fiecare stadiu al dezvoltării ne ridică alte nevoi, provocări și aspirații. Valorile centrale ale unui copil vor fi diferite de cele ale unui adolescent, valorile adolescentului vor fi diferite de cele ale adultului, iar valorile seniorilor vor fi, la rândul lor, diferite de ale adultului mijlociu. Astfel, rolul părintelui este să cultive semințele valorilor care vor ghida viitorul adolescent și adult în viața sa. Iată câțiva pași pentru a insufla și cultiva aceste valori în rândul copiilor:
Aflați care sunt propriile valori personale. Ca părinte, vă va fi mult mai ușor să transmiteți copilului valorile dorite, dacă sunteți conștient de ceea ce este important pentru dumneavoastră și dacă alegeți acele modalități de insuflare a valorilor, adecvate vârstei. Notați pe o hârtie 4-5 valori esențiale (spre exemplu: Bunătatea, Perseverența, Prietenia, Compasiunea, Curiozitatea) și 3-4 comportamente prin care manifestați fiecare valoare (spre exemplu, pentru Bunătate, puteți nota: a ajuta pe cineva, a face complimente, a vorbi frumos despre ceilalți și despre tine, a dărui timp, lucruri, apreciere, sau orice alt comportament relevant).
Insuflați copiilor valori, nu le impuneți. Am folosit mai sus termenul de insuflare, căci valorile impuse cu forța, cu pedeapsă, teamă și coerciție, trezesc opoziție. Permiteți copilului să verbalizeze atitudinile lui față de ceea ce i se cere, chiar dacă e în dezacord cu solicitările dumneavoastră – această verbalizare este supapa lui, mult mai sănătoasă decât răzvrătirea și conflictul. Arătați copilului modul în care valorile vă ajută și vă recompensează: povestiți-i despre dificultăți în mod constructiv, ca ocazii de a practica, de exemplu, Bunătatea, Perseverența, Prietenia.
Modelați valorile pe care doriți să le transmiteți. În calitate de model, este important să manifestați valorile alese în viața dumneavoastră. Însă, dincolo de a-i lăsa pe copii să vă vadă în acțiune, este recomandabil să le și explicați motivele, alegerile și rolul valorilor și principiilor în acțiunile întreprinse, altfel este posibil ca aceștia să nu înțeleagă substratul spiritual sau să atribuie comportamentului alte motivații.
Cea mai eficientă morală este cea... scurtă. Limitați intervențiile corective de tipul moralizării la strictul necesar. Deschideți subiectul și abordați comportamentele inadecvate, însă nu insistați și nu abordați același subiect în repetate rânduri, doar pentru că v-ați reamintit de el. Atunci când copilul devine defensiv sau copleșit emoțional, înseamnă că deja a fost prea mult și nu mai este receptiv la mesajul dumneavoastră. Folosiți mesaje scurte, spre exemplu: „Mă aștept să te ții de cuvânt,” „Mă aștept să mulțumești când primești ajutor.”
Discutați despre valori, adaptat vârstei copilului. Copiilor sub 7 ani le puteți adresa întrebări mai concrete și care să îi ajute să delimiteze între noțiunile morale de bază (ce e bine, ce e rău), precum și întrebări concrete legate de valori: „Cum arăți tu că ești un prieten bun?”, „Cum îți dai seama că cineva îți este prieten?”. Celor cu vârste peste 7 ani, le puteți adresa întrebări care stimulează reflecția: „De ce e oare important să îi ajutăm pe ceilalți?”, „Ce s-ar întâmpla dacă nu ne-am ajuta unii pe alții?”
Observați și numiți comportamentele pozitive. Arătați-i copilului că îi observați comportamentul pozitiv și numiți valoarea manifestată: „Am văzut că ai împrumutat pixul tău/că ai împărțit jucăriile – uite, asta este generozitatea”. Nu recompensați material faptele bune – sentimentul de împlinire este o răsplată în sine. Acordarea de bani, cadouri, dulciuri sau chiar laudă excesivă pot duce la încheierea comportamentului sau la slăbirea motivației de a continua, în absența recompenselor așteptate.
În încheiere, transmiterea valorilor către generațiile tinere implică un dublu efort din partea adulților: primul este cel de conștientizare și asumare a acestora la nivel personal, iar al doilea este cel de ghidare organizată. Copiii și tinerii învață oricum, atunci când ne privesc. Ce valori ați vrea să vadă la dumneavoastră și să dezvolte la ei, pentru o viață împlinită? Începeți de aici!
