Fiecare părinte își dorește pentru copilul său acea putere interioară care îi conferă independență și capacitatea de a face față oricăror emoții și situații, și caută să întipărească aceste lucruri încă din primele săptămâni de viață ale copilului. Metodele tradiționale includ lăsarea copilului mic să plângă până ce tace singur, fără a-l consola, ori, la vârste la care acesta poate înțelege, transmiterea unor încurajări dure („fii puternic”, „nu mai plânge!”, „gata, a trecut!”). Puțini știu însă că firescul creșterii este tocmai de la dependența emoțională și incapacitatea de a regla autonom emoțiile, trecând prin sentimentul de siguranță și conectare cu un adult, la independența emoțională și capacitatea de a se autoregla.
Ce este coreglarea emoțională?
Coreglarea este un proces de suport emoțional prin care părintele se conectează la copil, îi înțelege nevoile și îl ajută să proceseze emoțiile într-un cadru sigur atât din punct de vedere fizic, cât și psihologic. Principiul de bază al coreglării emoționale este să fiți alături de copil sau adolescent pe tot parcursul manifestării emoției sale, până ce se liniștește complet. A pleca prea devreme duce la alimentarea nesiguranței și reaprinderea ciclului de gânduri negative și afecte puternice.
Cum se manifestă coreglarea emoțională în cazul copiilor?
- Fiți calm. Respirați adânc și fiți în primul rând modelul de abordare sănătoasă a emoțiilor de care copilul are nevoie.
- Identificați emoția copilului, cauzele și ajutați-l să verbalizeze ceea ce simte. Cu cât este mai mic copilul, cu atât capacitatea lui de exprimare este mai redusă, iar rolul părintelui este mai important în a oglindi și a pune în cuvinte emoțiile, frustrările, senzațiile sau gândurile copilului.
- Transmiteți calmul la nivelul gesturilor. Păstrați o mimică binevoitoare și rămâneți calm, așezându-vă la nivelul ochilor copilului, pentru a vă putea privi în ochi din poziții de egalitate. Înălțimea adultului poate părea amenințătoare unui copil care deja este tulburat emoțional, accentuând agitația, spaima, furia sau sentimentul de izolare.
- Transmiteți calmul prin voce. Folosiți un ton scăzut și binevoitor atunci când vorbiți cu copilul, centrat pe conștientizarea emoției, a problemelor și a soluțiilor. Cu timpul, copilul va prelua acest calm în propria atitudine.
- Validați emoțiile copilului. Puneți în cuvinte emoțiile și încercați să aflați cauzele lor. Validarea poate fi exprimată prin cuvinte precum „văd că te simți furios acum, spune-mi de ce, vreau să înțeleg” sau „poți să plângi cât ai tu nevoie, eu sunt aici lângă tine”.
- Preveniți suprastimularea senzorială. Un copil care își trăiește emoțiile poate fi ușor afectat și supraîncărcat de stimuli din jurul său, ceea ce va duce la escaladarea emoțiilor și chiar la crize. Dacă este posibil, mergeți cu copilul într-un spațiu liniștit, închideți televizorul sau limitați zgomotele de fundal și amânați cerințele (nu este momentul potrivit să îi cereți să facă lucruri, deoarece nu se va putea concentra).
- Folosiți atingerea doar dacă vă permite copilul. Îmbrățișările pot veni ca un răspuns natural al părintelui care dorește să aline durerea copilului, însă nu toți copiii doresc să fie îmbrățișați, de aceea este bine să vă asigurați că aceasta este nevoia copilului și nu a dumneavoastră.
- Cultivați ritualurile și rutina. Este recomandabil să aveți în rutina dumneavoastră și a copilului mici acțiuni pe care le faceți pentru liniștire, evitând metodele de tipul „stat la colț” sau „stat pe scăunel”, metode care îl deconectează pe copil de la adult. Mici jocuri liniștite, privitul pe fereastră împreună, folosirea unor marionete pentru a transpune în scenă evenimentele supărătoare pentru copil îl vor ajuta să proceseze mai bine emoțiile.
- Ghidați copilul către o activitate plăcută sau necesară, fără presiune sau grabă. Odată ce observați liniștirea copilului, preveniți tendința de a reveni la sursa de suferință sau ruminațiile, propunând copilului o nouă acțiune sau anunțându-l ce urmează să facă: „acum, că a trecut emoția, haide să mergem la bucătărie să așezăm masa de seară” sau „hai acum să colorezi”/ „hai să facem o cursă de mașinuțe”.
Coreglarea emoțională în cazul adolescenților
Coreglarea emoțională este binevenită și în cazul adolescenților, adaptată la nevoile și specificul acestora. Ea poate fi realizată respectând principiul de bază al coreglării și ținând cont de următoarele aspecte:
- Familiarizați adolescenții cu metode de liniștire emoțională, precum practicile de mindfulness și tehnici de relaxare. Ajutați-i să identifice activități plăcute, hobby-uri și pasiuni și încurajați practicarea lor.
- Petreceți zilnic timp împreună, procesați evenimentele de peste zi, fără judecarea sau criticarea lui sau a prietenilor. Ajutați-i să vadă problemele și din alte perspective și să conștientizeze riscurile și consecințele căilor de acțiune posibile.
- Având în vedere că rolul părintelui scade în formarea adolescentului ca personalitate, asigurați-i un mediu variat cu influențe pozitive. Încurajați-l să facă parte dintr-o echipă, să facă voluntariat, să participe la grupuri de dezvoltare sau cursuri la care poate cunoaște persoane de vârstă apropiată și lega prietenii.
