Accesul la internet este un aspect inevitabil al vieții cotidiene, chiar și pentru cei mici. Aceștia pot solicita conectarea la internet pentru a-și umple timpul, a se juca, a vorbi cu prietenii sau a face temele. Ca orice tehnologie, internetul poate fi folosit constructiv sau distructiv. Modul în care părintele gestionează interacţiunea cu mediul online influențează calitatea experiențelor copilului său.
Care sunt, de fapt, pericolele din mediul online?
- Expunerea la conținut neadecvat. Motoarele de căutare pot oferi rezultate care includ reclame, imagini sau linkuri care duc către pagini periculoase. Acestea fie pot avea conținut explicit, fie pot transmite viruși sau pot solicita date personale pentru a le utiliza în detrimentul persoanei.
- Hărțuire. Paginile de social media și aplicațiile de comunicare pot expune copilul la persoane rău-intenționate. Agresiunea online se poate manifesta prin umiliri verbale, critici, jigniri, amenințări – de multe ori chiar din partea colegilor de clasă – afectând imaginea publică a copilului.
- Manipulare de către persoane necunoscute. Mintea copilului este influențabilă și deseori abuzurile care au loc pornesc de la o relație care acestuia îi pare „de încredere”. Copilul poate fi sedus și cucerit de străini care, în comunicarea online, îi oferă la început laudă, sprijin emoțional și înțelegere (pe care nu le găsește la părinți), iar mai târziu avansează propuneri periculoase pentru viața și sănătatea copilului (să țină totul secret, să își facă rău, să plece de acasă, să iasă la întâlniri, să trimită bani, să trimită poze în ipostaze indecente).
- Exploatare și șantaj. Ca o consecință a auto-expunerii, copilul poate primi amenințări că materialele trimise vor fi făcute publice, manipularea mizând pe sentimentul de rușine și neajutorare. Abuzatorii pot solicita bani sau servicii în schimbul tăcerii.
- Escrocherii online. Accesarea fără discernământ a link-urilor poate pune în pericol securitatea dispozitivelor, hackerii preluând date personale și bancare.
- Dezinformare, informare eronată și știri false. Copilul poate crede cu ușurință că ceea ce i se spune este adevărat, doar pentru că sursa este un prieten sau o persoană pe care o admiră. Credulitatea și nevoia de a fi acceptat îi pot determina schimbarea atitudinilor și comportamentelor într-un mod irațional, precum refuzul vaccinării sau al consumului de alimente sănătoase.
Cum poate părintele să abordeze discuția despre mediul online?
Pregătiți copilul din timp. Asigurați-vă că primele sale experiențe online sunt supravegheate sub aspectul conținutului și reduse ca timp. Discutați cu el despre pericole și mai ales expuneți manipulările, dezinformările sau agresiunile atunci când le observați. Învățați copilul să emită ipoteze cu privire la intenția din spatele comportamentelor. Studierea împreună a reclamelor este un bun prilej de a detecta asocierile pozitive dintre emoții, statut și obiecte diverse, manipulările și intențiile lor.
Stabiliți limite clare. Limitați timpul petrecut în fața ecranelor, nu doar al calculatorului, telefonului sau tabletei. Chiar și privitul la televizor afectează creierul copiilor, așadar calculați timpul global: pentru cei sub 2 ani, expunerea la ecrane nu este recomandată, copiii între 3-5 ani pot avea acces la ecrane pentru o oră, doar împreună cu părinții, cei peste 6 ani pot petrece maxim două ore cumulate (telefon, tabletă, televizor, cinema, inclusiv timpul petrecut pentru a căuta informații în interes școlar). Limitați platformele și tipul de informație accesat. Aplicațiile de control parental pot monitoriza acest acces prin intermediul setărilor de bază. În plus, dacă accesul se face de pe telefonul sau calculatorul adultului, pot fi setate și acolo filtre suplimentare.
Discutați cu copilul despre strategiile de auto-protejare. Ajutați copilul să creeze parole sigure, să limiteze informațiile pe care le împărtășește despre el, să recunoască provocările. Stabiliți împreună o listă de acțiuni pe care le poate face în mediul online, precum blocarea persoanelor agresoare, refuzul de a răspunde cu agresiune la agresiune, refuzul de a transmite poze cu ei, anunțarea părinților sau profesorilor în cazul în care sunt martori sau victime ale hărțuirii online, poziționarea demnă în fața tentativelor de manipulare care induc sentimente de rușine sau frică, blocarea sau raportarea conținuturilor nepotrivite.
Educați copiii prin întrebări sau studii de caz. Puteți împărtăși copiilor informaţii despre experiențele dumneavoastră în mediul online, vă puteți raporta la cazuri reale sau la situații ipotetice sau îi puteți educa prin întrebări precum: ce ai face dacă brusc începe să îți scrie cineva dintr-o țară străină; ce ai face dacă cineva începe să vorbească rău despre părinții tăi și relația cu ei; dar dacă prietenul îți cere poze intime sau primești provocări absurde (fă o anumită acțiune ca să arăți că ești puternic).
Accesul la internet nu poate fi oprit, el fiind chiar necesar la muncă, la școală, în viața privată. Cu toate acestea, ca părinte, este bine să aveți în vedere faptul că nimic nu poate înlocui interacțiunea părinte-copil și stimularea sănătoasă pe care doar dumneavoastră o puteți oferi.
