Conform unui studiu realizat de către organizația Salvați Copiii România, la nivel național, în perioada iulie-septembrie 2022, 1 din 4 copii a trăit, cel puțin o dată în viață, experiența migrației părinților pentru a lucra. Aceștia au rămas fie în grija celuilalt părinte, fie a rudelor, în cazul în care celălalt părinte nu era nici el disponibil. Impactul asupra copiilor se manifestă atât asupra sănătății fizice și mintale, cât și a performanței școlare.
Motivația și scopurile părinților care migrează
Conform aceluiași studiu, părinții aleg să migreze din cauza veniturilor nesatisfăcătoare pe care le obțin sau pe care le-ar putea obține în zona în care locuiesc, dar și a tipului de muncă accesibil, care uneori poate fi considerat sub nivelul de pregătire sau rușinos în respectiva comunitate. Îndeosebi mamele par a fi mai afectate de factorul financiar în decizia lor de a pleca la muncă în străinătate, fiind preocupate atât de venitul redus pe care îl obțin în țară, comparativ cu cel din străinătate, cât și de nevoia de a susține financiar educația copiilor. Tații, pe de altă parte, tind să fie mai degrabă motivați de posibilitatea de a crește nivelul general de trai al familiei și de situațiile în care pierd locul de muncă în țară.
Efectele migrației părinților asupra copiilor
- Mai puține vizite la medic. Copiii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate sunt duși mai rar la doctor, în ciuda faptului că ar avea nevoie, fapt explicabil prin dependența lor de un adult disponibil să se deplaseze cu ei.
- Solicitarea asistenței sociale (mai ales la schimbarea ciclului educațional). Trecerile de la o etapă de vârstă la alta pot implica dificultăți de adaptare, cu atât mai mult cu cât unul sau amândoi părinții sunt absenți, ceea ce duce la apelarea la serviciile sociale de către îngrijitorii acestor copii.
- Expunerea ridicată la agresiune și pornografie. Acești copii beneficiază de mai puțină supraveghere, ghidare și protecție din partea părinților, fiind, în plan social, expuși la agresiune, hărțuire și pornografie.
- Predispoziție la dependențe. Din cauza lipsei de ghidare, de afecțiune și de sprijin, acești copii dezvoltă comportamente impulsive și dependențe, precum cele de tutun, alcool, droguri sau jocuri pe calculator.
- Stagnare și posibil regres școlar. Prezența autoritară, dar iubitoare a tatălui susține dezvoltarea școlară a copiilor, iar copiii care nu au o relație bună cu tatăl tind să aibă probleme cu autoritatea, să se opună regulilor și chiar să aibă comportamente delincvente.
- Probleme de sănătate mintală. Acestea pot varia de la timiditate, autoizolare, pasivitate, iritabilitate sau depărtarea emoțională de părintele plecat până la anxietate, depresie și dependențe.
- Schimbarea dinamicii familiale. Prin absența unui membru al familiei, rolurile fiecărui membru rămas se schimbă, ceea ce poate duce la confuzie, conflicte și resentimente, mai ales atunci când copilul rămâne în grija unor persoane pe care nu le agreează sau cu care nu avea relații bune înainte.
Ce se poate face?
Dincolo de măsurile sociale de amploare necesare pentru ca acest fenomen social să înceteze (asigurarea locurilor de muncă diversificate, remunerație echitabilă) sau ca impactul său să fie atenuat (servicii sociale adaptate, măsuri de sprijin social și psihologic), este bine ca părinții care se văd în fața opțiunii de a pleca din țară, fie și pentru o perioadă mai scurtă, să țină cont de următoarele aspecte:
Nu ascundeți adevărul de copil. Dacă plecarea a fost stabilită, copilul are dreptul să știe ce se întâmplă cu el și cu părintele de la acel moment înainte. Pe de altă parte, îngrijitorii vor susține direcția stabilită de părinți în ceea ce privește abordarea separării.
Mențineți legătura. Tehnologia susține acest tip de comunicare la distanță. Apelurile telefonice, apelurile video, teleconferințele care unesc toți membrii familiei, pot fi realizate zilnic sau la câteva zile. Trimiteți pachete, vederi, surprize și colaborați cu îngrijitorii pentru a vă asigura că aceștia facilitează conectarea. În cazul în care diferența de fus orar este prea mare și nu vă puteți conecta, puteți înregistra mesaje video.
Manifestați-vă iubirea. Copiii se pot simți abandonați, neimportanți sau nedoriți, astfel încât, dacă plecarea este inevitabilă, oferiți-le cât mai des asigurarea că sunt iubiți.
Nu faceți promisiuni pe care nu le puteți îndeplini. Nimic nu se compară cu dezamăgirea și pierderea ulterioară a încrederii pe care copilul o are în cuvântul părintelui. Dacă regimul de muncă nu permite efectuarea telefonului obișnuit, anunțați din timp și reprogramați.
Mențineți ritualuri zilnice împreună cu copilul. Deși poate fi dificil să mențineți consecvent rutina, acest lucru contribuie la liniștirea copilului. Spre exemplu, puteți fi acolo pentru el citindu-i o poveste înainte de culcare, chiar și prin apelul video, sau puteți juca un joc online în doi.
Recunoașteți și validați emoțiile. Începând cu vârsta școlară și până la adolescență, copilul este mai predispus la resentimente și poate chiar refuza contactul. Comunicați-i faptul că îl înțelegeți, manifestați-vă disponibilitatea de a sta de vorbă și, mai ales, nu îi reproșați nevoia de spațiu și de a-și petrece timpul cu prietenii.
Referințe:
https://startingup.ro/emigratia-si-impactul-sau-asupra-fortei-de-munca-din-romania/
https://insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/poprez_ian2023r.pdf
https://psych.fss.muni.cz/en/coronavirus/articles/how-to-manage-it-if-the-parent-must-stay-abroad
