Atunci când un copil primește un diagnostic de ADHD, acesta devine o etichetă la care persoanele adulte sau covârstnicii se vor raporta, interpretând comportamentele prin filtrul ei. Problema cu etichetele este că acestea ajung să ocupe spațiu mental și ne împiedică să mai devenim conștienți de calitățile persoanelor etichetate. Copilul diagnosticat cu ADHD este o persoană cu multiple calități, unele dintre ele dezvoltate mai bine decât la cei care nu poartă astfel de etichete. Iată doar câteva dintre calitățile copilului cu ADHD.
Adaptabilitate – copiii cu ADHD au nevoie să dezvolte diferite abilități de a face față situațiilor din diferite medii, astfel încât devin mai rezilienți și par a trece mai ușor peste dificultăți. Flexibilitatea lor vine și din viziunea deseori originală pe care o au asupra oamenilor și situațiilor.
Creativitate ridicată – imaginația copiilor cu ADHD este foarte bine dezvoltată, ceea ce îi face mai originali, mai creativi, dar și mai predispuși la reverie sau mai absorbiți de propriile gânduri. Puteți susține proiectele copilului prin încurajare, organizare, punerea la dispoziție a materialelor necesare sau lucrul împreună, astfel încât să îl directionați cu blândețe spre transpunerea în realitate a ideilor sale (spre exemplu, realizarea unor experimente, scrierea unei cărți, dezvoltarea abiltăților artistice).
Implicare susținută – deși parte din criteriile de diagnostic o reprezintă atenția fluctuantă, distractibilitatea, atunci când copilul cu ADHD este motivat intrinsec pentru o activitate, se va dărui cu totul acesteia, fiind capabil să se concentreze și chiar să exceleze în aria sa de interes. Focusul poate fi atât de intens, încât copilul se rupe cu totul de restul lumii și lucrează ceea ce îi place fără a putea fi distras. Acest lucru îl face foarte productiv, chiar dacă într-un mod mai selectiv.
Pe de altă parte, sarcinile pentru care nu simte plăcere, bucurie sau interes nu sunt atrăgătoare și atunci atenția sa va fluctua. Atunci când sunt introduse responsabilități sau activități care „trebuie” făcute, este utilă prezentarea unei recompense stimulatoare pentru el, pe care o va primi după terminarea sarcinii.
Copilul cu ADHD este, în primul rând, un copil. Nevoile sale nu sunt „speciale”, ci firești pentru buna dezvoltare a oricărui copil – nevoia de a fi încurajat şi apreciat atunci când face lucruri bune, de a avea timpul structurat și reguli clare de comportament în societate. Concentrarea pe calitățile sale direcționează comportamentul părinților dinspre „corecție” înspre „susținere”, valorizând mai mult potențialul artistic, creativ sau intelectual al acestuia.
