Diana Amza, Psihoterapeut
Autismul este o tulburare de dezvoltare care afectează abilitățile de socializare și comunicare, gândirea, limbajul, precum și autonomia persoanei în activitățile de zi cu zi. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, 1 din 160 de copii este diagnosticat cu autism, la nivel global. Iată mai jos câteva semne timpurii care pot indica părintelui faptul că este nevoie de un consult de specialitate:
1. În planul socializării și comunicării:
• până la 6 luni, are contact vizual redus şi răspunde rar sau deloc la zâmbetul părintelui sau la mimica acestuia
• până la 9 luni, imită rar sau deloc sunetele și mimica părintelui
• nu se uită la obiectele înspre care arată părintele
• până la 16 luni, nu spune cuvinte scurte
• pînă la 18 luni, nu arată cu degetul obiecte
• nu interacționeazӑ cu alți copii
• la 12 luni, nu răspunde atunci când este strigat pe nume,
• atenția ușor distrasă de sunete (claxoane, lătratul unui câine)
• încurcă pronumele (folosește „tu” pentru a se referi la sine)
• nu pare să dorească să comunice cu ceilalți
• la 18 luni, repetă ceea ce spun alții, ca un ecou (fără a înțelege sensul cuvintelor)
• nu are jocuri imaginare, simbolice, cu jucӑrii
• regresii ale limbajului, între 15-24 de luni (pierde achizițiile de limbaj)
• odată cu înaintarea în vârstă, se dovedește puțin receptiv la emoțiile celor din jur
2. În plan comportamental:
• comportamente stereotipe, repetitive (legănat, scuturarea mâinilor, răsuciri ale corpului, mers pe vârfuri)
• aderă la ritualuri și rutine, nu tolerează bine schimbările
• interese restrânse, acțiuni repetate obsesiv de-a lungul zilei
• se joacă cu părți ale jucăriilor, nu cu jucăria întreagă (învârte roțile mașinuței, ridică și coboară brațele păpușii)
• nu reacționează la durere, nu exprimă durerea
• hipersensibil la mirosuri, zgomote, lumini, texturi (trage de haine sau le scoate deoarece îl deranjează atingerea etichetei, sau textura hainei îi pare aspră)
• poate părea absent
• privește obiectele din unghiuri neobișnuite
Depistarea din timp este esențială, chiar și atunci când sunt prezente doar câteva din semnele menționate mai sus. Cu cât programele de intervenție sunt implementate mai devreme și consecvent, cu atât cresc șansele copilului să recupereze abilitățile specifice vârstei. Acest lucru va contribui la integrarea lui în mediul școlar. Copilul are dreptul de a fi integrat într-o clasă normală, chiar și cu însoțitor la ore. Educatorii și profesorii pot modela o atitudine incluzivă în rândul colegilor de clasă, facilitând pe de o parte stimularea socială, iar pe de alta, dezvoltarea empatiei și atitudinilor umaniste.
