Vestul României, ce face astăzi parte din regiunile istorice Banat şi Crişana, are un trecut tumultos, marcat de năvăliri nomade, lupte, cuceriri otomane şi eliberări ale forţelor creştine, epidemii de ciumă şi ocupaţii străine. Începând cu anul 1997, colaborarea dintre România, Serbia şi Ungaria este ratificată prin înființarea euroregiunii DKMT (Dunăre-Criș-Mureș-Tisa), regiune europeană de colaborare transfrontalieră. Istoria medievală şi cea din secolele XIII-XX şi-au pus, însă, amprenta asupra arhitecturii şi dezvoltării Banatului şi Crişanei, aici existând, poate, cele mai multe cetăţi impunătoare, palate, castele şi conace din România.
Vă invităm să descoperiţi alături de noi Cetatea Șiriei, Castelul Bohuş şi împrejurimile deluroase ce îmbie la plimbări lungi şi la degustări din licoarea a cărei sursă este viţa-de-vie ce îmbracă dealurile însorite, cât vezi cu ochii.
Despre satul şi Cetatea Șiria
Satul Șiria se află la o distanţă de doar 30 de minute – cu maşina – de Arad, şi face parte din zona Miniș, recunoscutӑ pentru cercetările în dezvoltarea viticulturii, cu renumite soiuri de struguri de origine controlatӑ, precum Cadarcӑ și Mustoasӑ de Măderat, şi crame ce valorificӑ valorile locale.
Este atestat documentar încă din anul 1169 și, după numai câteva zeci de ani, apare în documente şi Cetatea Șiriei, cu rol atât strategic de apărare cât şi economic, cetăţii fiindu-i arondate peste 100 de sate. Ridicată la o altitudine de aproape 500 de metri, cetatea domină întreaga regiune şi a fost o importantă fortificaţie, alături de Cetăţile Șoimoș și Dezna. Cercetările arheologice sunt limitate, însă istoria satului ne spune faptul că aceasta s-a aflat, succesiv, sub stăpânirea unor conducători locali, a regelui ungar de origine română, Matia Corvin (Matei Corvin), a familiei Báthory, apoi a otomanilor, pentru ca voievodul român Mihai Viteazul să îşi stabilească aici o garnizoană, între anii 1599 și 1600. A urmat o nouă ocupaţie a otomanilor, iar în anul 1784 Imperiul Habsburgic ordona distrugerea cetăţii. Însă, în vârful dealului au rămas ruinele impunătoare ale fortificaţiei, uşor accesibilie cu maşina. Pe jos, din sat, traseul este ceva mai provocator.
Arhitectura Cetăţii Șiriei
Cetatea Șiria face parte dintr-un lanţ de cetăţi de apărare ridicate în regiune, fiind întărită şi extinsă succesiv pentru a face faţă provocărilor militare ale vremurilor. Prima etapă, cea a construcţiei, are loc după invazia tătară din 1241, apoi urmează fortificarea zidurilor cu contraforturi, în timpul domniei lui Iancu de Hunedoara. În a treia fază, în timpul stăpânirii familiei Báthory, are loc amenajarea corpului central, curții exterioare și zidului protector din fața corpului central de vest. A fost construită în stil romanic, iar donjonul avea în partea superioară creneluri ce permiteau supravegherea întregii regiuni.
În zidurile sale puternice, de peste un metru grosime şi peste trei metri înălţime, au fost descoperite inclusiv cărămizi romane însemnate cu sigiliul Legiunii a XIII-a Gemina. Odată ajunşi în vârful dealului, veţi găsi ruinele unui donjon şi curtea exterioară a cetăţii. În fața sa exista un șanț de apărare ce putea fi trecut pe un pod mobil. Cetatea dispunea de patru porţi dintre care cea centrală avea două deschizături: una mică pentru pietoni, şi una amplă pentru zona carosabilă.
Cetatea Șiria şi legendele sale
Poate cea mai cunoscuta legendă a Cetăţii Șiria este cea care relatează că, alături de cele de la Șoimoş şi Dezna, cetatea ar fi fost construită de fiicele unui uriaş. După ce acestea au ridicat cetăţile, trei cavaleri au venit să le ia de soţii, însă uriaşul a deschis poarta şi unei bande de tâlhari care au prădat cetatea. Localnicii spun că, într-o anumită zi din an, spiritele celor trei fete ale uriaşului se materializează în şerpi ce veghează cetatea.
Interesantă este şi povestea tunelurilor subterane, cu o înălțime de 1,9 m și o lățime de 1,8 m, ce puteau face legătura cu satul de la bază, dar şi cu alte localitaţi. Să fie doar o legendă?
Castelul Bohuş
Dacă cetatea străjuie de la înălţime, în satul Șiria regăsim o altă clădire emblematică pentru istoria şi devenirea culturală a zonei: Castelul Bohuş, ridicat în stil neoclasic de către baronul János Bohuş, la începutul secolului al XIX-lea. Clădirea este impresionantă, având 30 de încăperi, şi fiind locul unde s-a semnat capitularea armatei revoluţionare maghiare din 1848-1849. Antonia Bohuş, soţia baronului, a fost o mare luptătoare pentru emanciparea femeilor şi a acordat sprijin revoluţionarilor închişi după 1849.
Castelul Bohuş este astăzi Muzeul Memorial Ioan Slavici și Emil Monția. Ioan Slavici, marele scriitor român, a fost născut în Șiria. Veţi găsi aici obiecte care au aparţinut cărturarului: birou, piese de mobilier, dar şi manuscrise sau ediţii princeps ale lucrărilor sale. Un alt om de cultură, compozitorul Emil Monţia, a creat o serie de opere în perioada în care a trăit în Șiria. Castelul Bohuş găzduiește o expoziţie permanentă dedicată lui Monţia, ce cuprinde pianul şi violoncelul compozitorului, biroul de lucru şi câteva dintre lucrările sale.
Muzeul Memorial Ioan Slavici și Emil Monția din Șiria poate fi vizitat de miercuri până duminică, între orele 09:00 şi 17:00.
Descoperire plăcută,
Echipa i-Tour
