În expresiile populare vorbim de „foame de lup”, iar reclamele ne îmbie cu produse pentru „senzația de foame dintre mese”. Însă ce este cu adevărat foamea? Senzația de foame se instalează atunci când stocul de energie al organismului s-a golit, deci după câteva ore de la ultima masă sau după o activitate fizică intensă. Senzația de foame apare atunci când simțim nevoie de energie și hrană. Majoritatea persoanelor resimt senzația în zona stomacului, dar scăderea concentrării, durerile de cap și stările de rău pot indica și ele o stare de foame.
Senzația de foame ia naștere în creier
Punctul central în care se declanșează foamea este creierul, mai exact hipotalamus, unde sunt transmise toate informațiile referitoare la nivelul de energie din corp. Aici sunt măsurate rezervele de energie din corp și sunt reglate foamea și sațietatea.
Atunci când semnalele hipotalamusului sunt ignorate mai mult timp, apare senzația de foame. Multe persoane însă nu mai resimt foamea ca urmare a nenumăratelor diete și a gustărilor dintre mese. Apetitul este cel care ne trezește interesul pentru anumite alimente, chiar și atunci când suntem de fapt sătui.
Modul în care corpul reglează foamea și apetitul în timpul unui mese reprezintă un proces complicat. Înainte și la începutul mesei, aspectul, mirosul și gustul mâncării stabilesc ce și cât mâncăm. Receptorii din peretele stomacal și intestinal trimit informații creierului cu privire la sațietate și substanțele nutritive din hrană. Creierul scade apetitul, reglând astfel cantitatea de hrană consumată. După ce substanțele nutritive din intestin ajung în organism și în ficat, receptorii reacționează la diferiți produși de descompunere și influențează acea senzație de sațietate.
Fapt
Durata stării de sațietate diferă în funcție de hrana consumată. Grăsimile și proteinele asigură o perioadă mai lungă de sațietate, iar carbohidrații o perioadă mai scurtă.
