Diana Amza, Psihoterapeut
A fi părinte aduce cu sine provocarea de a ține pasul cu schimbările rapide ale etapelor de dezvoltare, nevoilor și personalității în formare a copilului. Existӑ câteva lucruri pe care le puteți face pentru a gestiona mai calm situațiile provocatoare şi emoțiile puternice, precum furia. Veţi oferi, astfel, copiilor un bun model de conduită.
- Identificați comportamentele copilului care declanșează în dumneavoastră accesele de furie. Deseori, iritarea evoluează treptat în enervare, iar aceasta se amplifică în furie. Prindeți de la început momentele în care aveți control pe comportament. Nu lӑsaţi sentimentele sӑ escaladeze şi veţi putea gestiona mai bine situația.
- Luați o pauză. Creați între spațiul scurt dintre stimul și reacție o pauză – o fracțiune de secundă este deseori suficientă pentru a vă reconecta la valorile personale, la modul în care doriți să fiți și să vă comportați, la ceea ce vreți să transmiteți copiilor dumneavoastră. Asumați-vă un rol de ghidare a copilului, nu de controlare a acestuia, scutindu-vă astfel nu doar de o misiune imposibilă, ci și de frustrări și enervare.
- Pregătiți o strategie pentru a gestiona comportamentele provocatoare. Găsiți alte trei lucruri pe care le puteți face atunci când copilul manifestă comportamentul nedorit. De exemplu, puteți comunica asertiv, puteți reorienta atenția copilului înspre altă activitate mai puțin periclitantă sau mai constructivă sau puteți solicita ajutorul partenerului mai calm.
Stabiliți în familie regulile casei, afișați-le la vedere și fiți pregătiți să le repetați copilului, deoarece la vârste mici este foarte posibil ca aceștia să le uite. Formulați regulile sub formă de afirmații, evitați interdicțiile („Pe pat se doarme, se stă. Pe jos se țopăie.”, „La băiță, apa stă în cadă. Cana de jucărie stă și ea în cadă”). Folosiți disciplina prin consecințe naturale, evitând pedepsele care nu au legătură cu fapta, de exemplu „te scot din cadă/iau cănița înapoi, dacă mai verși apa din ea pe podea”, iar nu „nu te mai uiți la desene dacă mai verși apa din căniță pe podea”.
Formulați-vă așteptări realiste de la copii. Este bine de știut faptul că abia după adolescență se produce maturizarea creierului, fapt care va permite persoanei să anticipeze riscurile, să își controleze comportamentele, să își gestioneze emoțiile. Cu alte cuvinte, copiii capătă control asupra impulsurilor mai târziu și chiar dacă știu regulile pe de rost, uneori pur și simplu nu se pot opri. Este rolul adultului să le redirecționeze cu blândețe și fermitate energia, entuziasmul, curiozitatea sau impulsurile spre lucruri sigure pentru ei și pentru cei din jurul lor.
