Narcisismul se referă, în limbaj uzual, la persoanele absorbite de sine, iar în termeni psihologici – la o tulburare de personalitate. Aceasta are o prevalență mai mare în rândul bărbaților (50-75%) și, dacă ar fi să o plasăm pe un continuum al intensității, am putea observa că extremele sunt de fapt cele care afectează echilibrul intern și relațiile cu ceilalți. Orice alunecare pe acest continuum poate conduce la dezechilibre, iar atunci când este întrunit un cumul de criterii, se poate diagnostica o tulburare de personalitate narcisică.
Iată câteva repere pentru a identifica narcisismul în viața de zi cu zi:
- Sentimentul de superioritate și nevoia de atenție. Persoana se consideră superioară celor din jur, având în același timp o nevoie ridicată de atenție. Astfel, va recurge la comportamente perturbatoare, spre exemplu, va telefona foarte des la orice oră, va solicita implicarea celuilalt în activitățile pe care le-ar putea desfășura și singur, va direcționa discuțiile către problemele sale.
- Responsabilitate personală selectivă. Personalitatea narcisică își va asuma reușitele, dar nu și greșelile. Nu de puține ori, deresponsabilizarea merge mână în mână cu învinovățirea celor din jur.
- Nevoia de control. Atunci când își asumă responsabilitatea pentru ceva, narcisicul va dori să acționeze numai în termenii lui, indiferent cât de mult ar fi afectați ceilalți. Zona de mijloc nu este acceptată, funcționând după principiul „facem ca mine sau nu mai facem deloc”.
- Lipsa granițelor. Narcisicul își va extinde granițele asupra persoanelor apropiate și le va cotropi. Spațiul personal al celuilalt este ușor încălcat, partenerul fiind constrâns ori presat să cedeze (resursele financiare, rezultatele muncii, orele de somn, preferințele alimentare, intimitatea, deciziile personale).
- Nivelul de empatie scăzut. Fiind centrat pe sine, narcisicul nu va înțelege oboseala, emoțiile, dorințele sau nevoile partenerului, având pretenția ca acesta din urmă să răspundă conform așteptărilor. Spre exemplu, orele de somn ale partenerului nu vor fi respectate, iar în alegerea destinațiilor de vacanță nu se va ține cont de preferințele acestuia.
- Sensibilitate la critică și nevoia de a fi admirat. Personalitatea narcisică nu se poate imagina ca fiind altfel decât deja perfectă, astfel încât orice remarcă negativă la adresa ei va fi percepută ca o ofensă. Ea poate rupe relațiile sau poate jigni și devaloriza persoanele apropiate pentru a-și menține poziția superioară.
Deși o doză optimă de narcisism este benefică, ajutându-ne să ne iubim și să ne respectăm echilibrat, depășirea măsurii este nocivă nu atât pentru sine, cât mai ales pentru cei din jur.
