Respirația este gestul primordial pe care îl facem, rareori acordându-i un interes major. Calitatea şi capacitatea de a respira influențează, însă, o serie de aspecte esențiale ale vieții de zi cu zi. Sportivii pun foarte mult accentul pe procesul de respirație, pentru asigurarea unui aport optim de oxigen în creier şi mușchi, pentru a susține efortul fizic intens. Resimțim necesitatea de a respira mai profund atunci când întâmpinăm situații stresante, când dorim o deconectare de la sarcinile cotidiene sau în afecțiuni ce presupun insuficiență respiratorie.
Ce este respirația diafragmatică?
Spre deosebire de respirația din piept, în timpul căreia sunt utilizați mușchii pieptului pentru a dilata cutia toracică, respirația diafragmatică implică mai mult mușchiul diafragmei. Ce este diagragma Este un mușchi în formă de clopot, dispus la baza plămânilor. Atunci când inspirăm, diafragma se contractă şi coboară, pentru a mări spațiul destinat plămânilor, iar când expirăm, diafragma se curbează în sus. Respirația diafragmatică presupune conștientizarea procesului şi utilizarea în special a diafragmei, ceea ce în mod uzual, nu facem.
Cum să respirăm diafragmatic?
În procesul de respirație diafragmatică este esențial să ne așezăm sau să ne întindem confortabil, cu genunchii îndoiți. Punem o mână pe piept şi una pe abdomen, apoi inspirăm, astfel încât doar abdomenul se dilată, iar pieptul cât mai puțin. Expirăm – abdomenul revine la poziția inițială. Repetăm şi urmărim cum mâna de pe abdomen se ridică şi se lasă odată cu abdomenul, iar cea de pe piept rămâne în poziție aproape fixă. Repetăm, lent, de încă 3 ori şi ne concentrăm pe fiecare mișcare.
Beneficii explicate
Un prim beneficiu al acestui tip de respirație este relaxarea, așa cum am putut observa şi în urma exercițiului de mai sus. Explicația rezidă în faptul că amploarea respirației diafragmatice încurajează schimbul complet de oxigen, ceea ce reglează bătăile inimii și poate scădea sau stabiliza tensiunea arterială. De asemenea, aceasta susține echilibrarea sistemului nervos autonom, care controlează funcțiile corporale involuntare, cum ar fi temperatura și funcția vezicii urinare.
Cei care suferă de boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) sunt în situația de a avea frecvent aer blocat în plămâni, şi o diafragmă slăbită şi apăsată în jos. Exercițiul de respirație diafragmatică poate ajuta persoanele cu BPOC să își antreneze diafragma, care, la rândul ei, va echilibra nivelul de efort și energie utilizate pentru a respira.
Practicarea respirației diafragmatice poate constitui o pregătire integrativă eficientă a corpului şi minții pentru a face față stresului, anxietății, depresiei și tulburărilor de stres posttraumatic, precum şi menținerea atenției susținute pe o perioadă mai lungă de timp.
