Bolile infectioase au reprezentat in trecut cea mai frecventa cauza de deces. In jurul anului 1900, isi pierdeau viata 65.000 de copii de pe urma unor boli precum tusea convulsiva, scarlatina si difterie. Din fericire, in prezent, aceste boli constituie doar exceptii. La aceasta stare de fapt a contribuit nu doar imbunatatirea conditiilor socio-economice, ci si cresterea accesului la antibiotice si protectia conferita de vaccinuri.
Protectia prin vaccinuri
Scopul direct al vaccinarii consta in activarea sistemului imunitar fata de anumiti agenti patogeni invazivi si prevenirea raspandirii bolii:
- Boli infectioase grave impotriva carora nu exista masuri terapeutice, sau exista numai masuri terapeutice limitate, cum ar fi hepatita B, poliomielita, difteria, tetanusul, hepatita A la adulti.
- Posibile complicatii de pe urma bolilor infectioase, cum ar fi encefalita asociata cu rujeola, soldata cu o rata a deceselor de 20-30%.
- Posibile evolutii severe ale bolii in cazul pacientilor de risc, cum ar fi vaccinarea anti-gripala in cazul persoanelor in varsta sau a persoanelor cu anumite boli specifice.
- Boli infectioase care pot afecta grav fatul in timpul sarcinii (rujeola) sau nasterii (varsat de vant).
Protectia colectiva a populatiei
Pe langa protectia individului impotriva agentilor patogeni care sunt transmisi de la un individ la altul, vaccinurile au si un alt efect: asigura o protectie colectiva a populatiei. Se impiedica astfel aparitia si raspandirea epidemiilor, protejand astfel inclusiv persoane care nu au fost vaccinate. In cazul unei rate ridicate a vaccinarii, lantul infectiilor poate fi intrerupt, iar agentii patogeni pot fi eliminati regional si ulterior global. In cazul unei boli precum tetanusul, al carui agent patogen se afla in intestinul animalelor si astfel si in sol, si care poate aparea in cazul oricarei rani infectate, protectia este asigurata numai in cazul persoanelor vaccinate. Depasirea unei episod de imbolnavire cu tetanus nu asigura protectia pentru un episod ulterior, singura masura sigura este vaccinarea. Datorita programelor internationale de vaccinare, variola a fost eradicata. Acelasi lucru se aplica si in cazul poliomielitei, care mai este inca prezenta in cateva tari in curs de dezvoltare, fapt pentru care este necesara continuarea vaccinarii.
De asemenea, difteria a fost eradicata ca urmare a vaccinarii masive. In urma succesului inregistrat de vaccinarea consecventa, numerosi oameni nu mai sunt constienti de pericolul pe care il presupun bolile infectioase. Ca urmare a turismului in continua dezvoltare, creste si pericolul importului acestor boli infectioase.
Protectie
Protectia prin vaccin imita procesul natural in sistemul imunitar al persoanei infectate. Sunt folosite sistemele de aparare ale organismului prin vaccinarea cu agenti patogeni puternic diminuati, pentru intarirea sistemului imunitar. Odata cu reintrarea in contact cu aceiasi agenti patogeni, sistemul imunitar nu va permite raspandirea infectiei. In functie de vaccin, protectia conferita poate fi viagera sau trebuie reinnoita la un anumit interval. Astfel, potrivit cunostintelor actuale ale oamenilor de stiinta, vaccinul impotriva rubeolei, rujeolei si oreionului asigura imunitate pe viata in cazul majoritatii celor vaccinati, in timp ce imunitatea impotriva tetanusului si difteriei este de 10 ani de la data vaccinarii. Vaccinul antigripal trebuie repetat anual ca urmare a schimbarii continue prin care trece virusul.
Sugari si copii
Bolile infectioase reprezinta un risc major pentru sugari si copii. Pentru formarea cat mai devreme a unui sistem imunitar, programul de vaccinare ar trebui sa inceapa in a 3-a luna de viata. Potrivit recomandarilor actuale ale Comisiei permanente de vaccinare, bebelusii trebuie sa incheie schema imunizarii de baza impotriva tetanusului, difteriei, a tusei seci, poliomielitei, hepatitei B si virusului influenza tip b pana in a 14-a luna de viata. In plus, pana la aceasta varsta, bebelusilor trebuie sa le fi fost administrat cel putin primul vaccin impotriva rujeolei, oreionului si Rubella. In plus, al doilea vaccin impotriva acestor virusi trebuie administrat pana la sfarsitul celui de-al doilea an de viata. Datorita folosirii unor combinatii de substante active, in prezent, bebelusii pot fi protejati impotriva a noua boli infectioase cu numai sapte vaccinari! Substantele moderne de vaccinare sunt eficiente si bine tolerate. Efectele secundare nedorite sunt foarte rare. Pe fondul scaderii ratei de imbolnavire ca urmare a campaniilor masive de vaccinare, complicatiile rare survenite in urma vaccinarii au devenit teme aprinse de discutie, astfel ca in numeroase tari sunt promovate persoanele cu pareri critice la adresa vaccinarii. Cele mai frecvente motive pentru nevaccinare este omisiunea sau contraindicatiile eronate cum sunt infectiile banale. Pentru o informare corecta, nu ezitati sa solicitati informatii din partea medicului de familie si a pediatrului.
