Iedera și efectele sale benefice organismului

Iedera (Hedera helix) este folosită – în special sub formă de calmant al durerilor – încă din antichitate. Planta mereu verde a constituit întotdeauna un simbol al vieții și al muzelor în artă – poeții fiind mereu decorați cu coronițe de iederă. În anul 2010, iedera a fost desemnată planta medicinală a anului. Cunoaștem cu toții iedera, care prin tulpina puternică se prinde de ziduri și copaci și acoperă pământul pădurilor. Nu se da în laturi nici în fața betonului sterp și nici a lunilor întunecate de iarnă – cu frunze de diferite nuanțe de verde, aduce un strop de culoare în spațiul gri. Acțiunea terapeutică a acesteia este însă mai puțin cunoscută. Cel mai adesea părinții sunt cei care sunt familiarizați cu beneficiile acestei plante, deoarece atacurile de tuse convulsivă ale copiilor pot fi tratate cu suc de iederă în perioadele de răceală.

Efectele iederii

În antichitate frunzele, fructele și rădăcinile iederii erau folosite atât intern cât și extern împotriva durerilor de urechi, de cap și de dinți, în tratarea gutei, a durerilor de splină, a celor menstruale, a afecțiunilor pulmonare, a febrei și a arsurilor. În prezent, este folosit extractul din frunze de iederă, efectele benefice fiind demonstrate și prin studii științifice. Puterea de vindecare a iederii se datorează așa-numitelor saponine, a căror denumire este explicată de spuma asemănătoare săpunului pe care acestea o formează (din latinescul sapo = săpun). Acestea au un efect lichefiant, ajută expectorația, ameliorează crampele și distrug germenii. De aceea, iedera este folosită și în tratarea infecțiilor acute și cronice și în afecțiunile căilor respiratorii și a tusei convulsive. Și homeopatia apelează la beneficiile iederii. De reținut: saponinele se regăsesc și în lemnul dulce (răculeț) și în florile primulei – de aceea sunt folosite frecvent în pregătirea amestecurilor ceaiurilor de răceală.

Riscurile iederii

Deși benefică, iedera poate fi și periculoasă. Frunzele proaspete și sucul acestora pot provoca reacții alergice ale pielii. În plus, fructele plantei sunt toxice, în special pentru copii. Consumul fructelor de iederă poate provoca stări de greață, diaree și vomă. De aceea se recomandă consumarea exclusiv a preparatelor disponibile în farmacii.

Iedera de-a lungul istoriei

Originile denumirii iederii în limba germană (Efeu) nu sunt cunoscute. Cel mai probabil prima parte a cuvântului provine din vechea rădăcină "ebah" sau "ifig" care înseamnă "urcător". Cea de-a doua parte a cuvântului a fost derivată cel mai probabil din "heu" un termen ce poate să însemne și frunze. S-a ajuns astfel la un cuvânt compus în germana veche "ep-höu" – frunză urcătoare. Originea denumirii botanice (Hedera helix) este mai ușor de stabilit: În greacă "hédra" înseamnă poziție și Heli derivă din verbul "helissein" a se roti. Iedera se rotește de jur împrejurul tulpinii copacilor.

Iedera ca plantă de cultură

În Europa, planta de iederă se bucură de o tradiție lungă – mai puțin ca planta medicinală și mai mult ca plantă de cultură. Fiind mereu verde, planta a simbolizat întotdeauna viața infinită și nemurirea sufletelor, dragostea și loialitatea; perechile nou căsătorite obișnuiau să primească crenguțe de iederă ca simbol al legăturii de încredere dintre ei. În Egipt și în Grecia, iedera era atribuită anumitor zeități (Osiris resp. Dionysos). Tradițiile creștine prevăd decorarea mormintelor și bisericilor cu iederă. Un exemplu în acest sens este domul din Altenburg sau catedrala din Reims.

Planta medicinală a anului

Începând din 1999, în fiecare an este desemnată o plantă medicinală ca fiind planta anului. Criteriile de selecție iau în calcul atât puterea vindecătoare dovedită a plantei, dar și istoria culturală și medicală interesantă. Următoarele plante au fost desemnate câștigătoare până acum: