Simptomele dependenței de sport
Alergați câte 20 de km înainte de micul dejun, ridicați greutăți în pauza de masă și terminați și o tură de skating seara?. Sportivii amatori care se antrenează zilnic mai mult de o oră trebuie să își asculte cu atenție organismul. Durerile care indică suprasolicitări sau uzuri la nivelul articulațiilor trebuie tratate cu maximă seriozitate.
Chiar dacă dependența de sport nu există deocamdată ca un diagnostic unitar, medicii o definesc în felul următor: necesitatea dependenței de activitate fizică fără ambiții competiționale. Se manifestă prin comportament de antrenament necontrolat, excesiv si poate conduce la daune fizice și emoționale. Dependența de sport este relativ rară, se estimează că aproximativ 1% din sportivii amatori suferă de dependența de sport. Printre sporturile practicate de maniacii fitness se numără alergarea, mersul pe bicicletă, triatlonul, bodybuilding și sporturile de forță.
De ce creează sportul dependență?
Spre deosebire de alte dependențe, drogurile nu au nimic de-a face cu dependența de sport, cu excepția cazurilor în care sportivii se dopează. Pentru vreme îndelungată, oamenii de știință au fost de părere ca dependența de sport s-ar datora endorfinelor. În situațiile de solicitare extremă, corpul eliberează cantități mari de endorfină pentru a controla senzația de durere și pentru a suporta suprasolicitările.
Cercetătorii americani din cadrul Universității Richmond au descoperit că nivelul concentrației de beta-endorfine produse de organism crește după 45 de minute de aerobic, însă nu există nicio legătură între cantitatea de endorfine din sânge și dependența de mișcare fizică permanentă. Psihologul sportiv, prof. Oliver Stoll din cadrul Institutului Stiintelor Sportive de pe lângă Universitatea Martin-Luther din Halle-Wittenberg a demonstrat că inclusiv antrenamentele de relaxare conduc la creșterea endorfinelor din sânge. Așadar, nu s-a putut demonstra că endorfinele ar fi cauza dependenței de sport.
Stoll și colegii acestuia sunt de părere că în spatele dependenței de sport s-ar afla încercarea de a evita problemele zilnice prin sport. In timpul solicitării fizice, sportivul se concentrează numai pe aici și acum, reușind astfel să treacă peste problemele cu care se confruntă în afara sălii de sport. O stare pe care încearcă apoi sa o retrăiască. La fel acționează și drogurile. Apare astfel riscul ca sportivii să își dorească să trăiască numai pentru activitatea fizică.
Experții sunt de părere că pe lângă fuga de realitate, dependența de sport și implicit de endorfine ar putea avea și alte cauze. Efortul fizic ar putea reduce starea de anxietate. Această teorie este susținută și de faptul că majoritatea dependenților de sport sunt persoane mai degrabă nesigure pe ele. Prin rezultatele sportive bune reușesc să își echilibreze frustrările pe care le resimt în alte zone ale vieții, să le crească stima de sine.
La acestea se adaugă și efectul de relaxare resimțit în urma unui antrenament intens. Acest efect are efectul unui drog asupra psihicului. "Nu știm cu siguranță care este efectul care contribuie în mod decisiv la dezvoltarea dependenței de sport", declară prof. Tom Hildebrandt din cadrul Institutului pentru tulburări alimentare din cadrul Mount Sinai School of Medicine din New York. Toate răspunsurile ar putea fi bune, însă nu există date concrete în acest sens.
Imagine distorsionată a propriului organism
Pentru anumite persoane, antrenamentul constă într-o luptă continuă pentru obținerea corpului ideal. Printre acestea se numără culturiștii si persoanele cu tulburări alimentare. Experții vorbesc chiar și de bulimie sportivă (Bulimia athletică) și anorexie atletică (Anorexia athletică). Cei afectați nu recurg la măsurile cunoscute de evitare a caloriilor, ci se antrenează excesiv pentru arderea lor.
În timp ce în rândul femeilor, lupta se duce în dorința de a ajunge la greutatea ideală, bărbații sunt mai preocupați de dezvoltarea masei musculare. În ambele cazuri, aceștia suferă de o imagine distorsionată a propriului organism. Femeile subponderale au impresia că au kilograme în plus, chiar și atunci când sănătatea le este pusă în pericol de greutatea corporală prea mică. Bărbații au impresia că au un aspect neantrenat în ciuda bicepșilor bine dezvoltați. în rândul culturiștilor, acest fenomen poartă numele de dismorfie musculară. Aceștia se tem că fără antrenament, organismul începe să piardă imediat din masa musculară.
Urmările dependenței de sport
Practicarea excesivă de sport poate avea urmări grave pentru organism. Cei care ignoră semnele de epuizare ale organismului, trebuie să se aștepte la o uzură timpurie a oaselor, a ligamentelor si tendoanelor. Femeile care suferă în plus și de anorexie sau bulimie, se confruntă cu pierderea grăsimii vitale pentru organism. Printre consecințe se numără tulburările hormonale, menstruația neregulată, osteoporoza cu reducerea densității osoase.
După arderea unei anumite cantități de calorii și neînlocuirea lor prin administrarea de hrană, efectul antrenamentului nu este cel scontat, dimpotrivă: organismul nu mai formează masa musculară, ci începe sa o piardă, scăzând astfel performanța fizică. Încep să aibă de suferit și relațiile sociale, concentrarea la locul de muncă și cariere.
Persoanele care pe lângă programul de lucru, urmează zilnic și un program de fitness de mai multe ore ajung să se înstrăineze treptat. Au de suferit relațiile cu prietenii dar și cele cu partenerii de viață.
Tratament
În cazul dependenților de sport, există pericolul ca aceștia să nu realizeze comportamentul dependent, ci să îl interpreteze ca pe un hobby practicat cu multă pasiune. Cei care observă primele semne ale unei dependențe de sport și constată ca nu mai reușesc să reducă singuri volumul de sport practicat ar trebui să se adreseze unui psihoterapeut.
Metodele de tratament diferă de la un pacient la altul, însă majoritatea terapiilor sunt cognitive. Prin discuții, terapeutul si cel afectat încearcă să afle cauzele care se ascund în spatele comportamentului dependent și să distrugă relația de dependență.
