Dependența de muncă

Dependența de muncă, fiind cunoscută și sub denumirea de „workaholism”, este o afecțiune complexă care transformă activitatea de muncă în obsesie, dominând întreaga existență a celor afectați și adesea având consecințe negative asupra sănătății lor fizice și mintale, asupra relațiilor și a calității vieții în general. În acest articol, vom explora cauzele psihologice ale dependenței de muncă, efectele acesteia, precum și strategiile practice pentru abordarea ei.

Cauzele psihologice ale dependenței de muncă

Dependența de muncă poate fi influențată de o varietate de factori psihologici, precum:

• Nevoia de validare și aprobare din partea celor din jur. Persoanele care se simt lipsite de valoare sau nesigure în privința lor pot căuta să-și dovedească valoarea prin munca lor și să obțină recunoaștere și admirație din partea altora.
• Teama de eșec și tendința spre hipercontrol. Persoanele care se tem de eșec pot dezvolta un comportament obsesiv în munca lor, încercând să controleze fiecare aspect al vieții lor profesionale.
• Probleme emoționale și relaționale. Munca poate ușor deveni principala modalitate de a distrage mintea de la dificultăți, mai ales atunci când societatea recompensează efortul, implicarea și rezultatele deosebite.

Simptome ale dependenței de muncă

Iată câteva semne prin care puteți recunoaște dependența de muncă:

• Prezenteismul – munca peste program sau prezența la muncă în situații de boală sau concediu de odihnă

• Reducerea programului de somn, pentru a putea munci mai mult
• Supraîncărcarea programului cu activități profesionale
• Dorința exagerată de succes
• Teama de eșec
• Neglijarea sau abandonarea relațiilor sociale în favoarea muncii
• Retragerea în muncă pentru a evita confruntea cu anumite probleme, precum divorțul, decesul unei persoane apropiate sau probleme financiare
• Folosirea muncii ca strategie de a face față unor emoții, gânduri, amintiri dureroase

Conduita evitării și paradoxul acesteia

Conduita evitării este un mecanism specific tulburărilor anxioase, însă aceasta se poate manifesta și în situații uzuale, ca strategie dezadaptativă de a face față dificultăților. În fapt, prin muncă sunt evitate diferite emoții dificile, precum sentimente de vinovăție, deoarece își neglijează familia, dolii neîncheiate în urma pierderii unor persoane dragi, rușine față de aspectul fizic, dificultăți de a stabili relații sigure de conectare și intimitate sau sentimente de neputință în ceea ce privește rezolvarea unor probleme. Paradoxul evitării este că, în fapt, aceasta accentuează pe termen lung toate acele lucruri pe care dorim să nu le mai simțim, gândim sau experimentăm.

Efectele dependenței de muncă

Dependența de muncă poate avea atât efecte pozitive, cât și negative asupra persoanei și a vieții sale. Sub aspect pozitiv, persoanele dependente de muncă pot să obțină succes în cariera lor și să fie admirate pentru devotament, însă, pe măsura supradimensionării rolului profesional, celelalte roluri se golesc treptat de conținut. Astfel, efectele negative pot fi devastatoare. Munca excesivă poate duce la epuizare fizică și mentală, la probleme de sănătate și, mai ales, la deteriorarea relațiilor cu copiii și partenerul de cuplu.

Abordarea dependenței de muncă

Abordarea dependenței de muncă necesită o combinare de introspecție, conștientizare și acțiuni concrete. În primul rând, este important ca persoana să recunoască faptul că are o problemă și să fie deschisă către ajutor.

Deși la început poate fi dificilă stabilirea granițelor, există câteva acțiuni recomandate pe care le puteți întreprinde pentru a limita supraimplicarea și dependența de muncă.

1. Stabiliți-vă prioritățile. Observați domeniile de viață pe care le neglijați (sănătate, familie, prieteni, timp liber) și stabiliți-vă intenții pentru fiecare dintre acestea.
2. Învățați să spuneți NU. La locul de muncă, este posibil să primiți sarcini și provocări care vă obligă să oferiți din ce în ce mai mult timp personal. Practicați delegarea, amânarea sau refuzul – cu timpul, persoanele obișnuite cu supraimplicarea dumneavoastră se vor obișnui cu limitele sănătoase.
3. Stabiliți intervale orare clare dedicate muncii și definiți urgențele. Răspundeți la e-mailuri într-un interval de timp dedicat acestui lucru și nu mai deschideți e-mailurile după terminarea programului de muncă.
4. Depășiți gândirea de tip „totul sau nimic”. De multe ori, presiunea de a termina sarcinile „acum” duce la petrecerea orelor peste program, însă nu toate sarcinile reprezintă urgențe. Prin planificare, căutați să temporizați lucrările astfel încât urgențele să fie cât mai rare.
5. Gestionați propriile temeri față de așteptările celorlalți și de obișnuința lor cu programul dumneavoastră „nelimitat”.
6. Planificați activități cu familia: cumpărați bilete la teatru, la film, programați ieșiri în parc, inițiați seri de film sau ieșiri în oraș cu partenerul de cuplu.
7. Lăsați-vă ajutat. Cereți sprijin profesionist pentru a gestiona problemele cu care vă confruntați și pentru a vă reechilibra imaginea de sine și identitatea de sine – efortul dumneavoastră va fi văzut și apreciat de cei dragi.