Fie ca vrem, fie ca nu, atunci cand stranutam „orbim” pentru cateva momente. Stranutul este insotit de inchiderea automata a ochilor. Chiar daca incercam in mod constient sa ii mentinem deschisi, nu reusim, deoarece stranutul si inchiderea concomitenta a ochilor sunt un reflex al organismului.
Reflexul stranutului poate fi provocat de un agent strain, de inflamatia mucoasei nazale sau de fixarea privirii in lumina puternica.
Atunci cand o particula de praf patrunde in nas, stimuleaza celulele receptoare. Acestea activeaza la randul lor sistemul nervos vegetativ din maduva spinarii, receptoare de reflexe: un semnal transmite impulsul de miscare in diafragma, muschii acesteia se contracta si imping aerul in afara sub forma unui stranut. Si pentru ca inchiderea ochilor reprezinta tot un reflex, nu il putem evita.
Sens sau nonsens
Nici in prezent nu se cunoaste rolul acestui reflex. Exista pareri potrivit caror prin inchiderea ochilor, acestia sunt protejati impotriva suprapresiunii formate in timpul stranutului. Pe de alta parte, prin inchiderea pleoapelor se evita ajungerea bacteriilor si a virusilor secretate din nas in ochi.
Cu toate acestea, reflexul stranutului poate avea si urmari nedorite: spre exemplu in trafic, stranuturile repetate si automat inchiderea concomitenta a ochilor pot conduce la accidente. Astfel, pentru o persoana care sufera de alergii, riscul de accidente in trafic este de 30% mai mare comparativ cu persoanele sanatoase. Stranutul puternic, ochii care lacrimeaza sunt nu doar enervante ci si periculoase, atrag atentia specialistii alergologi. Astfel, atunci cand suferiti de atacuri de rinita alergica se recomanda sa trageti pe dreapta.
