Dr. Mariana Olingheru
Medic Specialist Medicină de Familie
Specialist în Fitoterapie şi Apiterapie
Leptina a fost considerată vreme îndelungată arma secretă împotriva kilogramelor în plus, deoarece hormonul este responsabil pentru reducerea apetitului. Cu toate acestea, numeroase persoane supraponderale înregistrează un nivel crescut de leptină în sânge. Articolul de mai jos va oferi câteva explicații referitoare la legăturile dintre leptină și greutatea noastră corporală.
Ce este leptina?
Leptina este un hormon produs de celulele adipoase din organism și joacă un rol important în ceea ce privește senzația de sațietate pe care o resimțim. În prezent constituie obiectul a numeroase studii de cercetare.
Leptina constituie un inhibitor natural al apetitului și este produsă în special de celulele adipoase (adipocite), dar se regăsește și în măduva osoasă, în musculatura scheletului, în mucoasa gastrică, în celulele mamare și în părți ale creierului. Atunci când celulele adipoase sunt pline, acestea eliberează leptină care transmite creierului senzația de sațietate.
Reglarea exactă a consumului de alimente nu este încă pe deplin înțeleasă. Neclare sunt și condițiile în care leptina conduce la o creștere sau scădere în greutate.
Efectul leptinei
Leptina își dezvoltă efectul acționând la nivelul receptorilor din hipotalamus. Această parte a diencefalului joacă un rol important în controlul sistemului nervos involuntar (sistemul nervos vegetativ) și produce diferiți hormoni.
În urma legăturii cu un anumit tip de hormoni, leptina conduce la eliberarea altor hormoni inhibitori ai apetitului, respectiv în urma legăturii cu un anumit tip de receptori, leptina conduce la o inhibare a eliberării hormonilor care stimulează apetitul.
Așadar, în cele din urmă, leptina ne inhibă apetitul. Prin acest mecanism, leptina funcționează ca un contra-jucător al hormonului grelină care stimulează senzația de foame.
Metabolismul leptinei
Potrivit studiilor (ex: Leptin therapy in insulin-deficient type I diabetes, M. Y. Wang et al.), leptina s-ar afla în interacțiune directă cu hormonul de reglare al zahărului, insulina. S-a dovedit că în cazul pacienților diabetici, în mod independent de insulină, leptina stimulează metabolizarea glucozei.
Astfel, leptina este privită ca alternativă potențială a terapiei cu insulină în cazul persoanelor care suferă de diabet de tip 1, evitându-se astfel efectele secundare ale insulinei.
De asemene, leptina conduce și la o creștere a tensiunii arteriale, la o creștere a frecvenței cardiace și o creștere a generării de căldură în celule.
Un alt efect al nivelului crescut de leptină din sânge constă în scăderea nevoii de mișcare.
Rolul leptinei în pierderea kilogramelor în plus
Vreme îndelungată, leptina a fost tratată ca un potențial inhibitor de apetit în tratarea obezității. Cu toate acestea, s-a constatat că o bună parte din pacienții supraponderali înregistrau un nivel foarte înalt al acestui hormon în sânge.
Cauza ar putea fi dezvoltarea unei rezistențe la laptină, prin care este anulat efectul hormonului asupra receptorilor. Chiar dacă nivelul de leptină din sânge este mare, creierul nu înregistrează starea de sațietate. Dimpotrivă, starea de foame se menține și persoanele continuă consumul de alimente.
Unii cercetători sunt de părere că rezistența la leptină ar reprezenta cauza obezității. Procesele metabolice exacte nu au fost încă studiate suficient, astfel că în prezent apariția obezității este considerată a fi cauzată de un cumul de factori.
Diete și leptina
Prin consumul anumitor alimente – în special cele bogate în zahăr și grăsimi – în creier au loc procese inflamatoare care nu permit leptinei să funcționeze. În prezent nu există suficiente dovezi, însă o cauză posibilă a rezistenței la leptină ar putea fi obiceiurile alimentare.
Pe lângă rezistența la leptină, există și boli genetice care conduc la apariția obezității. Prin mutații genetice care produc proteine pentru metabolismul leptinei, funcția lor este afectată. Efectul este similar rezistenței la leptină, cei în cauză suferă de o tulburare a senzației de sațietate. Aceste defecte genetice constituie însă cele mai rare motive pentru supraponderabilitate.
Leptina ca medicament
În cazul persoanelor cu deficit de celulele adipoase (lipodistrofie), leptina este prescrisă pentru administrare externă, aceștia neputând să o producă singuri. Medicamentul este permis numai pentru acest tip de tratament, în SUA începând din 2014, în Europa fiind în continuare interzis.
Leptina este administrată printr-o injecție în țesutul adipos subcutanat realizată de medicul curant. Preparatul nu este disponibil sub formă de capsule, globule sau tablete.
Efectele împotriva kilogramelor în plus nu au fost dovedite
Ca urmare a efectelor descrise, leptina este privită ca o armă minune împotriva obezității. Prin administrarea de leptina se spera la o creștere a nivelului de leptină din sânge și la o accentuare a arderii grăsimilor.
Producătorul atrage atenția asupra faptului că nu a fost încă demonstrată științific o scădere în greutate în urma administrării de leptină, astfel că nu se recomandă administrarea fără un consult medical prealabil (din partea unui medic endocrinolog).
Efectele secundare ale leptinei
Administrarea externă a leptinei poate avea efecte secundare grave, deoarece organismul poate dezvolta anticorpi împotriva hormonului. Leptina produsă de celulele adipoase nu mai pot acționa iar nivelul de leptină continuă să scadă în loc să crească.
De asemenea, au fost descoperite și de autoimunitate la nivelul ficatului și rinichilor. Pe termen lung, acestea pot conduce la o insuficiență a organelor respective.
