Stima de sine reprezintă credințele despre propria personă, sentimentul de valoare personală indiferent de circumstanțe. Ea este formată din ceea ce gândim despre noi, modul în care ne vorbim și în care vorbim altora despre propria persoană, modul în care evaluăm propriile abilități, așteptările pe care le avem, granițele pe care le stabilim în relațiile cu ceilalți, precum și abilitatea de a ne asuma nevoile personale și de a le exprima. Bazele dezvoltării stimei de sine viitoare se pun încă de la vârste mici, copilul interiorizând, fără a filtra mesajele, modul în care părintele îi vorbește. Tocmai de aceea este important să le cultivăm o stimă de sine sănătoasă.
Erori și extreme în educația copiilor
Problema laudei este una care poate frământa părinții în căutarea unei abordări adecvate pe termen lung.
Unii părinți evită să își laude copiii, pentru a-i stimula să lucreze în continuare și a le motiva eforturile. Metodele principale de motivare pot fi critica și comparația cu ceilalți. Lauda este percepută ca fiind nocivă, și este rezervată numai pentru rezultatele excepționale. Astfel, copilul crește în competiție și cu gândul că nu este suficient de bun. În fapt, orice copil simte nevoia de recunoaștere și apreciere, iar privarea nu duce decât la frustrare și resentimente pe termen lung, alături de o stimă de sine scăzută.
La cealaltă extremă se află părinții care își laudă frecvent copiii, pentru orice acțiune banală. Și aceștia sunt mânați de cele mai bune intenții, însă laudele nediscriminative descurajează eforturile copiilor, și pot chiar alimenta anxietatea. Mai mult, aceștia devin obișnuiți cu laudele și pot crede că totul li se cuvine. Împreună cu alte comportamente (a face lucrurile pe care copilul le poate face, în locul acestuia, a-l pune mereu pe primul loc, a-i permite orice comportament, chiar și atunci când este lipsit de empatie sau respect pentru ceilalți, a-i transmite faptul că este special), contribuie la o stimă de sine exagerat de mare și la structurarea unei personalități narcisice.
Lauda potrivită
În fapt, lauda nu este nocivă, deși poate fi – depinde cum o folosim și ce lăudăm. Pentru a cultiva o stimă de sine sănătoasă la copii, iată câteva recomandări:
- Lăudați efortul, nu talentul. Atunci când folosim etichete (chiar pozitive, precum „esti isteț”), copilul învață că, dacă rezolvă corect problemele de matematică, înseamnă că este isteț, dar dacă le greșește, înseamnă că opusul este adevărat („sunt prost”). Astfel, părinții pot descoperi cu uimire că, deși nu au folosit vreodată cuvinte negative în dialogul cu copiii lor, aceștia totuși au o părere negativă despre sine. Acest lucru se întâmplă din cauza relaționării unui rezultat (o temă corectă, o notă bună, un desen frumos) cu un fel de a fi (isteț, bun la matematică, talentat la desen), fără a lua în considerare realitatea. În fapt, încercările și erorile fac parte din viață și ne ocupă mai mult timp decât clipa de succes. Iată de ce este nevoie să acceptăm procesul dezvoltării și să găsim plăcere în el, ca atare. Astfel clădim voința copilului de a continua, acesta învățând că efortul este cel care contează (și, de cele mai multe ori, așa și este). Spre exemplu, în loc de „ești isteț, ai rezolvat din prima problema de matematică”, puteți spune: „Ce mult ai muncit să rezolvi și cât de bine te-ai concentrat! Ai observat toate aspectele problemei!”.
- Lăudați strategia. În baza aceluiași principiu menționat mai sus, atunci când lăudăm strategia pe care copilul a folosit-o pentru a rezolva o problemă (fie la școală, fie în relațiile cu ceilalți), încurajăm gândirea și comportamentele constructive. Spre exemplu, lăudarea strategiei ar putea suna astfel: „E grozav că te-ai gandit la mai multe alternative înainte să iei o decizie”, sau „Îmi place că te-ai gândit și la ce simte colegul tău înainte să îi răspunzi”, sau „Îmi place că îți faci planul de acțiune atunci când ai o problemă”.
- Lăudați alegerea. Viața ne aduce în cale diferite situații în care avem de ales cum ne purtăm cu noi și cu ceilalți, cum ne poziționăm și ce atitudine luăm, în funcție de valorile personale. Atunci când lăudați alegerea comportamentală pe care copilul a făcut-o, îl puneți în contact cu valorile sale. De exemplu, o astfel de laudă ar putea fi: „Cred că a fost greu să iei apărarea prietenului tau, însă e clar că prietenia e importantă pentru tine”, sau „Am văzut că ai mângâiat pisicuța aceea, iubești pisicile!”, sau „Doamna v-a zis să nu alergați pe hol iar tu chiar nu alergi, deși alții fac asta. E important pentru tine să respecți regulile!”
- Dați feedback corectiv. În cazul în care este nevoie de corectarea unor comportamente sau îmbunătățirea unor rezultate, vor fi accentuate opțiunile de rezolvare. Cearta, umilirea, sperierea, constrângerea, amenințarea sau chiar recompensa materială („dacă înveți și iei note bune, îți iau ce joc vrei tu”) subminează motivația copilului. Un astfel de feedback ar putea suna astfel: „Este posibil ca tu să fi petrecut prea puțin timp studiind pentru materia asta, de asta ai nota mai mică. Ce poți face ca să crești timpul de pregătire?”
Picurați în urechile copiilor cuvintele pe care ați dori să și le spună în gând atunci când vor crește mari: eu pot, eu știu cum să îmi rezolv problemele, eu știu cine sunt și mă ghidez după valorile mele, eu învăț din greșeli și merg mai departe!
