Aproximativ sapte procente din populatia globala de sex feminin sufera de unul sau mai multe chisturi ovariene, care de regula sunt descoperite cu ocazia controalelor ecografice. Din fericire, aceste cavitati pline cu lichid constituie doar rareori un motiv de ingrijorare. Deseori se retrag de la sine. Chisturile ovariene pot aparea la orice varsta, intr-unul sau in ambele ovare, individual sau sub forma unor chisturi multiple. Nu se dezvolta in urma unei diviziuni celulare, ci prin acumularea de lichid in tesut. Reprezinta cea mai frecventa forma de tumori benigne la nivelul ovarelor.
Cum se formeaza chisturile ovariene?
Marea majoritate a chisturilor se dezvolta din functia hormonala normala a ovarelor. Acestea sunt numite si chisturi functionale si se intalnesc predominant la femeile aflate la maturitate sexuala, in timpul pubertatii dar si la menopauza, mai exact in perioadele in care interactiunea hormonilor sufera o schimbare majora.
- Cea mai frecventa forma consta in chistul folicular. Apare cu precadere in randul femeilor tinere, in timpul ciclului menstrual, in contextul dezvoltarii unui ovul fertil in ovare. Foliculul ovulului se dezvolta insa nu se desface pentru a elibera ovulul. Asadar ovulul ramane captiv iar foliculul continua sa creasca in dimensiuni ca urmare a acumularii de lichid. In peste 90% din cazuri, chisturile foliculare se resorb spontan in decursul unui sau a doua cicluri menstruale sau se sparg.
- Printre celelalte chisturi functionale se numara si cele care apar in urma sangerarilor corpului luteal (in special in timpul sarcinii), care de cele mai multe ori se resorb spontan.
- O alta forma –care apare deseori in ambele ovare- consta in chisturile luteale, care se formeaza, cu precadere, ca urmare a productiei sporite de hormon HCG. Acestea pot reprezenta si o consecinta a tratamentului hormonal de fertilitate. De cele mai multe ori se retrag de la sine odata cu sistarea tratamentului hormonal.
- Ovarele polichistice reprezinta starea in care se formeaza numeroase chisturi la nivelul ambelor ovare, si constituite trasatura majora a sindromului OPC
Chisturile, care cresc independent de functia ovariana si se dezvolta prin secretie, sunt mai putin frecvente. Acestea se numesc chisturi organice sau chisturi de retentie. Ele formeaza, de asemenea, o cavitate, dar includ secretie glandulara sau produsi rezultati din descompunerea sangelui. Pot contine par, dinti sau alte tesuturi ale corpului (chist dermoid). Aceste chisturi se dezvolta in contextul endometriozei; Chisturile dermoide rareori devin maligne.
Cum se manifesta chisturile ovariene?
Majoritatea chisturilor ovariene nu sunt insotite de simptome si sunt descoperite in cadrul controalelor cu ultrasunete. Atunci cand un chist ovarian se face simtit, inseamna ca a ajuns deja la o dimensiune mai mare si apasa pe tesutul si organele din proximitate. Durerile sunt de cele mai multe ori difuze, insotite de o senzatie de presiune sau durere in abdomenul inferior. Sunt posibile si sangerarile neregulate sau mai puternice decat de obicei.
Complicatii
Chisturile mari care se rotesc in jurul tulpinilor lor, pot provoca dureri severe spontane. In plus, chisturile se pot rupe (ruptura chisturilor ovariene) si pot duce la sangerare in ovare sau in cavitatea abdominala libera. Abdomenul acut care rezulta in astfel de cazuri reprezinta o complicatie severa, deoarece poate pune in pericol viata pacientei si necesita ingrijiri imediata.
In timpul sarcinii, chisturile ovariene de 6 cm sau mai mari prezinta un risc crescut de complicatii si avort spontan; prin urmare, indepartarea chirurgicala a acestora este recomandata la inceputul celui de-al doilea trimestru de sarcina.
Chisturi ovariene: diagnostic si tratament
Pentru inceput, medicul va alcatui o anamneza si va stabili cu exactitate simptomele. In cadrul controlului ginecologic de palpare, pot fi observate cresterile (dureroase) in dimensiune a ovarelor. Cu ajutorul ecografiei intravaginale, pot fi constatate particularitatile chisturilor. Spre exemplu, se poate apela si la alte controale cum ar fi sonografia doppler, determinarea markerilor tumorali in sange si proceduri de imagistica (tomografia computerizata). In cazul femeilor cu varsta de peste 40 de ani, orice modificare la nivelul ovarelor trebuie clarificata in detaliu pentru a exclude posibilitatea unor formatiuni maligne.
Ce tratamente exista?
In multe cazuri, merita mai intai mentinerea chistului sub observatie, deoarece este posibila regresia acestora in proportie de pana la 98% din cazuri. De retinut insa: chiar si chisturile mici care nu cauzeaza disconfort trebuie monitorizate in mod regulat prin controale cu ultrasunete si palpare. In cazul in care acestea se dezvolta rapid, nu raspund la medicatie, cauzeaza mai multa disconfort sau apar suspiciuni la scanarea cu ultrasunete, este recomandata indepartarea chirurgicala a acestora.
Controalele regulate
In cazul femeilor aflate in postmenopauza, se recomanda monitorizarea chisturilor ovariene prin controale regulate. La aceasta varsta, riscul aparitiei formatiunilor maligne este mai mare, astfel ca recomandarile de indepartare chirurgicala a chisturilor sunt formulate mai des.
Medicamente
Contraceptivele sau alte preparate hormonale care contin progestin sau progestin si estrogen suprima functia ovariana. Ele pot opri dezvoltarea chistului sau pot conduce chiar la regresia acestuia. In plus, ele impiedica reformarea chisturilor. Celelalte medicamente care interfereaza cu ciclul hormonal sunt cele din familia analogului de sinteza al hormonului natural eliberator de gonadotrofine si danazol; aceasta din urma este administrata, in special, in tratamentul chisturilor de endometrioza..
Operatia de indepartarea a chisturilor ovariene
Pentru indepartarea chirurgicala a chisturilor ovariene, sunt disponibile diferite proceduri chirurgicale, de la cele minim invazive, pana la cele care presupun o incizia abdominala cu deschiderea peretelui abdominal. Metoda aleasa depinde de marimea chistului si de rezultatele controalelor. Numeroase chisturi pot fi indepartate prin metoda minim – invaziva (laparoscopie sau pelviscopie).
