Din punct de vedere medical, a fi slab nu inseamna intotdeauna si sanatos. Din punct de vedere statistic, subponderabilitatea este mai frecventa in randul femeilor decat al barbatilor, in special in grupa de varsta 14 – 29 ani.
Valorile sunt asemanatoare in toate tarile dezvoltate. Astfel in SUA 3,5% din populatie este subponderala, in timp ce in Franta numarul acestora se ridica la 5%. Comparativ, in tarile subdezvoltate, numarul persoanelor subponderale se ridica la 50%. Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, o persoana este subponderala atunci cand indexul masei corporale (BMI = Indicele de masa corporala se calculeaza impartind greutatea exprimata in kg la inaltimea exprimata in m la patrat) este mai mic de 18,5.
Predispozitie genetica si afectiuni cronice
Subponderabilitatea nu este o problema doar in randul manechinelor anorexice si a persoanelor care sufera de tulburari alimentare, ci si a celor care nu reusesc sa ia in greutate si a persoanelor care sufera de afectiuni cronice. Motivele pentru pierderea nejustificata in greutate se regasesc deseori in probleme de ordin digestiv. Iata cateva dintre afectiunile in discutie:
- Colita ulceroasa
- Boala Crohn
- Tuberculoza
- Cancer
Scaderile bruste in greutate sunt frecvente in randul persoanelor care sufera de SIDA, fiind un indicator al prezentei virusului in organism.
Subponderabilitatea si malnutritia
Nu putem afirma ca persoanele subponderale sunt automat si malnutrite. Exista persoane care au un metabolism de asa natura, si care in ciuda alimentatiei se mentin slabi de-a lungul intregii vieti. In special in tarile industrializate, acesti factori genetici si tulburarile de metabolism sunt motivul subponderabilitatii, comparativ cu tarile subdezvoltate unde malnutritia este mul mai raspandita.
Daca facem diferenta intre subponderabilitate si malnutritie, trebuie sa diferentiem si intre aportul insuficient de hrana pe de-o parte si pierderea de nutrienti ca urmare a nevalorificarii sau a valorificarii precare pe de alta parte. Pacientii cu infectii cronice in zona bucala si a gatului, de exemplu, pot asimila hrana numai restrictiv, in timp ce pacientii cu intoleranta la lactoza pot valorifica doar partial hrana consumata.
Este cunoscut faptul ca bulimia si anorexia pot conduce la subponderabilitate si chiar moarte. Mai putin cunoscuta este malnutritia ca problema a persoanelor varstnice, problema care conduce la subponderabilitate. La aceasta se adauga lipsa poftei de mancare, limitarile de ordin fizic si psihic, pe langa problemele financiare si afectiuni acute.
Riscuri si tratament
Riscurile subponderabilitatii pentru sanatate
Persoanele subponderale sunt la fel de expuse imbolnavirii de diabet ca si restul populatiei cu greutate normala sau supraponderali. Subponderalii sunt mai expusi riscului de osteoporoza si infectii comparativ cu persoanele cu greutate normala.
Un motiv pentru frecventa crescuta a infectiilor este nivelul scazut al proteinei leptina in celulele organismului subponderal. Acest hormon de saturatie scade pofta de mancare si asigura echilibrul energetic. Leptina este un transmitator care informeaza organismul cu privire la energie disponibila in celule. Cu cat este stocata mai multa grasime in celulele grase, cu atat mai multa leptina este eliberata.
Daca rezervele de energie sunt consumate pe fondul unei malnutritii sau a unei tulburari de asimilare de hrana, nivelul de leptina scade. Drept urmare, functiile care nu sunt imediat vitale se reduc, fapt care se reflecta si asupra sistemului imunitar: celulele sistemului imunitar sunt mai putin active, mai greu de activat iar maturizarea lor se produce mai lent.
Tratament in cazul subponderabilitatii
Subponderabilitatea nu poate fi combatuta doar consumand hrana mai grasa. Mai intai trebuie stabilite cauzele acesteia, urmand sa fie stabilit apoi un regim alimentar adecvat. Scopul tratamentului pe baza alimentara este de a echilibra eventualele carente, fara a provoca alte probleme pentru sanatate. Astfel, nu se recomanda simpla crestere a consumului de alimente grase, deoarece acestea vor determina cresterea nivelului colesterolului, dand nastere la alte probleme pe termen lung.
Subponderabilitatea poate fi tratata alimentar ca si in cazul anorexiei, fara a fi necesara in cazul tuturor pacientilor subponderali si asistenta psihologica. In cazul in care regimul hipercaloric nu are rezultatele scontate, se poate apela la dieta astronautilor sau chiar la o sonda alimentara.
