Fosforul în alimentație
Fosforul reprezintă un element mineral important, care este asimilat prin alimentație sub formă de fosfat. Împreună cu calciul, acesta asigură rezistența oaselor și a dinților, jucând un rol important și în producerea de energie, în formarea pereților celulari și ca substanță- tampon în sânge. Fosforului îi revin numeroase sarcini în corpul uman, importanța lui fiind recunoscută încă de la începutul secolului XX. Fosforul participă, în principal, la mineralizarea substanței osoase. În plus, în calitate de parte integrantă a suportului de energie adenozintrifosfat, acesta deține o funcție cheie în stocarea și generarea energiei.
Fosforul în organism: Prezența și funcțiile în corp
Fosforul este necesar pentru formarea pereților celulari și reprezintă o parte integrantă a acizilor nucleici din ADN (acidul dezoxiribonucleic), participând în structura acestuia. O altă sarcină care îi revine este cea de substanță-tampon în echilibrul acido-bazic sanguin, ajutând la stabilizarea valorii pH în sânge. Conținutul de fosfor din corp este de aproximativ 600–700 g; un procent de aproximativ 90 % din această valoare se regăsește în oase. Este eliminat în principal prin urină și mai puțin prin scaun. În cazul deficitului de fosfor, glandele paratiroide secretă un hormon (parathormonul) care eliberează calciul din oase, concomitent fiind eliberat și fosforul.
Asimilarea fosforului prin alimentație
Fosforul trebuie consumat într-o doză zilnică de 700 mg. Această doză zilnică de fosfor se regăsește spre exemplu în următoarele alimente:
- 55 g germeni de grâu
- 120 g boabe de soia
- 120 g brânză Gouda (30 % grăsime)
- 160 g sardine în ulei
- 170 g linte
- 180 g fasole boabe (albă)
- 350 g pâine integrală
- 390 g carne de porc
- 760 g iaurt (3,5 % grăsime)
- 1400 g gulii
Fosforul se regăsește în aproape toate alimentele. Surse deosebit de bogate în fosfor sunt cele cu conținut proteic, alunele, leguminoasele, fructele și legumele.
Deficitul de fosfor
Fosforul se regăsește practic în toate alimentele, deci în cazul unei diete echilibrate în rândul adulților, chiar nu ar trebuie să apară un astfel de deficit – ci poate mai degrabă în cazul alimentației artificiale. O cauză a deficitului de fosfor ar putea fi o disfuncție a rinichilor, hiperparatiroidismul sau deficitul de vitamină D. Atunci când nivelul de fosfați din sânge scade sub un anumit prag, avem de-a face cu osteomalacia (sau rahitism în rândul copiilor).
Excesul de fosfor
În mod normal, corpul elimină prin urină fosforul în exces. Hiperfosfatemia este posibilă numai în cazul unei disfuncții renale și a hipoparatiroidismului. Principalul efect al hiperfosfatemiei este depunerea de fosfat de calciu în țesuturile moi. Hiperfosfatemia pe termen lung poate cauza apariția unor complicații cum ar fi bolile cardiovasculare. Apoi nu există dovezi concrete, dar se vehiculează legătura dintre consumul de fosfor în exces și hiperactivitatea în rândul copiilor (ADHD = hiperactivitate cu deficit de atenție).
Fosfați în alimente
Acizii de fosfor și fosfații sunt utilizați frecvent în industria alimentară sub formă de aditivi alimentari. Astfel, sunt folosiți printre altele ca antioxidanți, agenți de creștere, regulatori de aciditate și conservanți. Inclusiv în băuturile de tip Cola, limonade, răcoritoare colorate, dulciuri, jeleuri se regăsește un conținut mare de fosfați. În combinație cu benzoatul de sodiu, acestea conduc la creșterea hiperactivității în rândul copiilor.
Ne bucurăm să îți oferim sfaturi medicale și informații esențiale pentru alimentația ta și a familiei tale! Sperăm că acest articol te-a ajutat să introduci în alimentația zilnică elementele de care organismul tău are nevoie.
Postează un comentariu despre acest articol și spune-ne și cât de utile au fost informațiile despre fosfor!
