Viata persoanelor analfabete reprezinta o lista intreaga de scuze pe care trebuie sa le gaseasca pentru situatiile zilnice, in incercarea de a trece neobservata problema cu care se confrunta.
Ce este analfabetismul?
Persoanele care nu au deprins niciodata scrierea si citirea – spre exemplu in tarile in curs de dezvoltare, care nu au mers niciodata la scoala – se inscriu in randul analfabetismului primar.
In categoria analfabetismului secundar se inscriu persoanele care desi au urmat cursurile unei scoli, nu au deprins nici scrisul, nici cititul.
Analfabetismul functional se refera la incapacitatea de a folosi scrierea in rutina zilnica. Analfabetii functionali reusesc sa recunoasca literele, sa isi scrie numele si poate cateva cuvinte, insa nu inteleg sensul unui text. In ce masura o persoana poate fi clasificata drept analfabeta depinde nu doar de capacitatea persoanei respective de a scrie si de a citi, ci si de gradul de fluenta in scriere si vorbire care este asteptata sa existe in comunitatea in care locuieste persoana respectiva. Atunci cand cunostintele sunt mai reduse decat cele necesare si cele care sunt asteptate sa existe in mod natura, avem de-a face cu analfabetism functional.
Persoanele din tarile dezvoltate, in care cerintele referitoare la scris si citire sunt inalte, pot fi clasificate ca analfabeti functionali atunci cand dispun de cunostinte limitate de scriere si citire.
Cauze
Cauzele analfabetismului sunt multiple. Deseori factorii sociali si familiari joaca un rol important: greutatile sociale din sanul familiei, parinti dezinteresati sau epuizati, neglijenta, o stare de boala prelungita, toate acestea contribuie la incapacitatea copilului de a deprinde citirea si scrierea in primii ani de scoala. Citirea incepe sa aiba o conotatie negativa, atunci cand cei mici sunt demotivati, pedepsiti sau delimitati social de ceilalti.
In familiile in care cartile si ziarele fac parte din cotidian, iar copiilor li se citeste inca de cand sunt foarte mici, analfabetismul lipseste aproape cu desavarsire.
Analfabetism si dislexia
Organizatia mondiala a sanatatii a definit dislexia ca fiind o tulburare de dezvoltare a capacitatilor de citire si scriere. Copiii dislexici pot avea rezultate scolare bune, in ciuda problemelor d citire si scriere. Dislexia nu se afla in legatura directa cu analfabetismul. Exista suspiciuni potrivita carora ar exista anumite influente genetice sau daune intervenite in timpul sarcinii si nasterii care afecteaza procesarea informatiilor, tulburand astfel dezvoltarea copilului. Mediul de crestere al copilului nu are nici o influenta asupra dezvoltarii dislexiei.
Urmari
Persoanele cu analfabetism functional reusesc deseori sa isi ascunda problema, insa traiesc cu o teama permanenta ca secretul lor va iesi la lumina. Deseori le este greu sa inceapa un curs de scriere si de citire si sa isi recunoasca public problema. Analfabetii functionali au de suferit pe numeroase planuri: pe de-o parte profesional, deoarece nu reusesc sa avanseze, participa putin la viata publica, sunt deseori tensionati, depresivi si au probleme de relationare cu ceilalti. Depind mereu de ajutorul cuiva care sa le citeasca instructiuni, programul trenurilor sau care sa ii ajute la folosirea unui bancomat. Cei care depind constant de ajutorul unui tert nu au posibilitatea de a invata singuri ceva, pe cont propriu, deoarece limitele se ivesc la fiecare pas. Cercul vicios al lipsei stimei de sine si al nesigurantei conduce la izolarea sociala.
