Termenul de „candidoză” definește infecția cu fungi (ciuperci) din genul Candida, care grupează peste 150 de specii. Dintre acestea, Candida Albicans este specia implicată cel mai frecvent în producerea infecțiilor, în prezența unor factori favorizanți. Candidoza se poate manifesta la diferite nivele, incluzând cavitatea bucală (candidoza orală), aparatul uro-genital și pielea (candidoza cutanată).
Candida - cauze
Candida se găsește în mod normal în organismul uman, la nivelul tractului gastro-intestinal (calea digestivă de la gură la anus), a pielii și mucoaselor, fără a avea efecte negative asupra sănătății.
Când condițiile de mediu se modifică, Candida se înmulțește exagerat și se produce infecția.
Nu toate speciile de Candida au acest potențial. S-au identificat 15 specii care determină infecții, dintre care Candida Albicans, Candida glabrata, Candida tropicalis, Candida parapsilosis și Candida krusei sunt implicate în 95% din cazurile de candidoză. Deși Candida Albicans este principalul agent patogen, s-a remarcat recent o tendință de creștere a numărului de infecții cu celelalte specii, aspect care are impact pe plan terapeutic.
Conform datelor epidemiologice din Statele Unite ale Americii, candidoza are o incidență anuală de 8 la 100.000 locuitori, și reprezintă o cauză frecventă a infecțiilor nozocomiale (infecții dobândite în cursul spitalizării).
Candidoza orală apare când se modifică factorii de mediu la nivelul mucoasei bucale și/sau pe fondul unui teren favorizant, în cazul persoanelor cu sistem imun deficitar.
Factorii locali care contribuie la apariția infecției sunt reprezentați în principal de igiena orală precară, îndeosebi la persoanele care poartă proteze dentare. Dezechilibrul florei microbiene la nivelul cavității orale poate apărea în cazul administrării de antibiotice (de aceea se recomandă adăugarea de probiotic la schema de tratament), sau este asociat modificărilor hormonale din sarcină.
Scăderea imunității se întâlnește la vârstnici, la sugari (prin dezvoltarea incompletă a sistemului imun), la pacienți cu anumite boli (diabet zaharat, infecție HIV, cancer, boli cronice autoimune) și la cei care urmează tratament cu imunosupresoare, citostatice sau corticosteroizi. Toate acestea oferă condiții propice înmulțirii Candidei și apariției infecției.
Manifestări clinice
Candidoza orală se manifestă prin depozite albicioase, aderente, la nivelul limbii și suprafeței interne a obrajilor (afte), care pot sângera la atingere, asociate de multe ori cu un gust neplăcut și cu senzația de arsură sau usturime a gurii. Aceste simptome corespund formei ușoare de candidoză. În forma moderată, leziunile se extind la nivelul esofagului, pacientul putând prezenta dificultăți la înghițire. Forma severă, invazivă, de candidoză se întâlnește rar, când Candida pătrunde în fluxul sangvin și se răspândește la diferite organe, necesitând spitalizare și intervenție promptă.
La sugari, leziunile albicioase de la nivelul gurii pot fi confundate cu reziduuri de lapte, dar în acest caz tamponarea ușoară cu tifon lasă mucoasa roz, cu aspect normal.
Diagnostic și tratament
Diagnosticarea candidozei nu este dificilă. Examenul fizic efectuat de către medic este suficient, de cele mai multe ori; în cazul afectării esofagului, se poate indica endoscopia. Uneori, în prezența unor simptome sugestive, medicul poate indica alte explorări pentru a identifica unele boli ca posibil teren favorizant pentru candidoză.
Tratamentul candidozei orale este în funcție de severitatea infecției.
În cazul formei ușoare, badijonarea zonelor afectate cu soluții de violet de gențiană 1% sau albastru de metilen 1-2% poate fi benefică, îndeosebi după alcalinizarea mediului prin spălături sau gargare cu soluție de bicarbonat de sodiu. Când infecția persistă, se recomandă medicamente antifungice sub formă de drajeuri care se lasă să se dizolve în gură, pentru un timp de contact mai lung cu mucoasa. În forma moderată de candidoză, se administrează tratamentul antifungic pe cale orală, pentru o durată de 10 - 14 zile sau mai mult, în unele cazuri.
Medicația utilizată cuprinde:
- azoli (imidazoli, triazoli) – care împiedică dezvoltarea celulelor fungice: clotrimazol, fluconazol, voriconazol, itraconazol, ketoconazol;
- poliene – cu efect fungicid (ucid celulele fungice): nistatina și, mai rar, amfotericina B – care este indicată, de obicei, în infecțiile severe, sistemice.
Întrucât o serie de medicamente interacționează cu derivații de imidazol (anticoagulante, anticonvulsivante etc.) este necesară recomandarea medicului înainte de inițierea tratamentului.
Prevenția candidozei orale se poate realiza prin măsuri simple: o bună igienă locală, curățarea temeinică a protezelor dentare, evitarea administrării antibioticelor fără recomandare medicală, asocierea de probiotice tratamentului antibiotic. Consumul de iaurt (prin fermenţii activi din specia Lactobacillus acidophillus) previne înmulțirea excesivă a Candidei.
De reținut
Candidoza, deși frecvent întâlnită, poate fi prevenită și tratată cu succes apelând din timp la măsuri simple și la sfatul medicului.
