Nici un alt mineral nu este prezent în organism precum calciul.
Organismul unei persoane adulte conține în medie 1000 - 1500 grame de calciu, iar 99% din această cantitate se regăsește în oase și în dinți. Calciul din organism întărește nu doar scheletul, ci joacă un rol important în funcția mușchilor, a coagulării sângelui, a ritmului cardiac și a proceselor metabolice importante.
Calciu: acțiune și proprietăți
Sarcina principală a calciului este de a forma țesuturi tari în organism. Astfel, calciul este de neînlocuit pentru formarea, creșterea și reformarea oaselor și a dinților. Bebelușii, copiii și persoanele în vârstă necesită un consum mai mare de calciu comparativ cu restul populației.
Pe lângă rolul pe care îl joacă în mineralizarea oaselor și a dinților, calciul este necesar și în plasmă. În funcție de necesități, calciul este preluat din depunerile din oase, iar calciul în exces este eliminat prin scaun.
Alimente cu calciu
Calciul este asimilat din hrană, în special din lapte și produse lactate. Printre cele mai bogate alimente în calciu se numără laptele dulce, sana, brânză. Însă, calciul se regăsește și în apa minerală, în fulgii de cocos, în semințele de susan, în ouă și în diferite soiuri de fructe. Pentru a putea asimila calciul, organismul are nevoie de vitamina D. Aceasta se regăsește în produse din făină integrală, în leguminoase și fructe uscate, în banane și caise. Este important și raportul calciu-magneziu din organism, care ar trebui să fie de 2:1.
Doza zilnică de calciu recomandată unei persoane adulte este de 800 miligrame. Copiii și persoanele în vârstă se confruntă cu un necesar sporit de calciu.
1000 miligrame de calciu se regăsesc în:
- 100 g parmezan
- 200 g hasmațuchi
- 300 g boabe soia
- 300 g mozzarella
- 700 g iaurt
- 800 g lapte
- 1000 g brânză proaspătă
Carența de calciu
Organismul asigură stocuri suplimentare de calciu în oase, de unde este preluat în sânge atunci când este nevoie. Atunci când necesarul de calciu se menține la cote înalte pe o perioadă mai lungă, necesarul depășind cantitatea de calciu asimilată prin hrană, oasele încep să aibă de suferit. Pe termen lung, carența relativă sau absolută de calciu poate provoca apariția osteoporozei, a rahitismului, a cataractei și a atrofiei musculare. Carența de calciu pe termen scurt se manifestă prin crampe musculare și tulburări senzoriale.
Nu doar copii și persoanele în vârstă se confruntă cu un necesar sporit de calciu, ci și femeile în timpul sarcinii și în timpul alăptării, fapt pentru care se recomandă adaptarea alimentației în funcție de necesități.
Supradoze de calciu
În general, supradozele de calciu sunt gestionate direct de organism, prin eliminarea excesului de calciu prin scaun. Cu toate acestea, administrarea simultană de vitamina D sau pe fondul unor anumite afecțiuni, sunt posibile supradozele de calciu care se manifestă prin stări de greață, vărsături, constipație, oboseală.
Eliminarea sporită prin rinichi poate conduce la o stare periculoasă de deshidratare, iar pe termen lung sunt posibile probleme precum calculi biliari, ulcer, calcifierea renală și calculi renali.
