Dr Călin Gârlea
Substanțele cu efect antispastic, spasmolitic sau cu efect calmant acționează asupra sistemului nervos pentru a reduce spasmele musculare. Acestea inhibă motilitatea mușchilor viscerali, fiind relaxante ale mușchilor netezi. Rolul lor este de a preveni apariția spasmelor la nivelul stomacului, intestinelor, vezicii biliare și căilor biliare, uterului sau vezicii urinare, datorită acțiunii lor anticolinergice.Antecedentele istorice ale utilizӑrii antispasticelor
Referinţele istorice ce trateazӑ utilizarea antispasticelor datează din anul 1504 când nativii din America de Sud care locuiau în bazinele Amazon și Orinoco foloseau un amestec de alcaloizi numit curara. Această substanță a fost plasată în vârfurile săgeților pentru a vâna (paralizând prada) și pentru a lupta în războaie. Curara produce slăbiciune musculară, paralizie, insuficiență respiratorie și moarte. În 1800 Alexander von Humboldt a identificat că această substanță, curara, a fost extrasă din plante precum Chondrodendron tomentosum și Strychnos toxifera.Utilizarea macului (Papaver somniferum) – opium din familia Papaveraceae, datează din anul 4000 î.Hr. În prezent, planta este folosită doar pentru a extrage un material de bază pentru fabricarea altor alcaloizi, cum ar fi noscapina și codeina, ambele descoperite de farmacistul francez Pierre-Jean Robiquet în 1831 și, respectiv, în 1832.
În secolele XIX şi XX o serie de fiziologi şi farmacişti europeni au identificat şi lucrat cu substanţe alcaloide şi alte derivate din mӑtrӑgunӑ (Atropa belladonna), şi din alți membri ai familiei Solanaceae, utilizate pe scară largă ca antispastice. Mai târziu, aceste preparate au fost înlocuite de compuși anticolinergici sintetici și semisintetici.
Modul de acţiune al spasmoliticelor
Alte antispastice (musculotrope, miotrope) acționează asupra mușchiului neted al tractului gastrointestinal, a bilei și a tractului urinar, a bronhiilor și vaselor de sânge, mai precis asupra sistemului nervos, prin intermediul unor enzime ce reduc durerile provocate de contracții. Cea mai cunoscută substanță este papaverina, un alcaloid de opiu extras din capsulele imature ale unor specii de mac.
Plante cu efect terapeutic
Uleiul de mentă şi lӑstarii de bambus au fost utilizaţi în mod tradițional ca antispastice, fiind foarte eficienţi pentru ameliorarea simptomelor în cazul sindromului intestinului iritabil (ca antispastic pentru colopatia funcțională). Menta este folosită în mod tradițional ca stimulent tonic și cardiac, digestiv, pancreatic și nervos. În plus, este anestezică, analgezică și foarte răcoritoare.
Alte tipuri de spasmolitice precum Scopolamina sau hioscina, un alcaloid toxic care poate fi găsit în frunzele și semințele plantelor Scopolia japonica, Hyoscyamus niger sau Atropa belladonna, nu acționează direct la nivelul mușchilor, ci la nivelul sistemului neurovascular, inhibând astfel acțiunea sistemului ortosimpatic și parasimpatic.
Anumite plante au proprietatea de a fi antispastice precum: abuta (Abuta imene) (una dintre componentele curarei), coada șoricelului (Achillea millefolium), usturoiul (Allium sativum), păducelul (Crataegus monogyna), busuiocul (Ocimum basilicum), mușețelul (Matricaria chamomilla), canabisul (Cannabis spp.), ienupărul (Juniperus communis), gențiana (Gentiana spp.), roinița (Melissa officinalis), sunătoarea (Hypericum perforatum), urzica (Urtica dioica), macul (Papaver somniferum), pătlagina (Plantago spp.), salvia (Salvia officinalis), cimbrul de câmp (Thymus vulgaris), cimbrișorul (Thymus serpyllum), valeriana (Valeriana officinalis). Atenţie! Unele dintre aceste plante sunt toxice.
Roinița este cel mai des folosită pentru proprietățile sale calmante și relaxante. Ea reglează impulsul nervos, și are o acțiune benefică în tahicardie, reduce spasmele stomacului și colonului. În infuzie, roinița are un efect ușor sedativ, favorizând şi transpirația, motiv pentru care este recomandată în cazuri de insomnie sau în febră mare la sugari și vârstnici.
Creţuşca este bogată în acid salicilic, fier, sulf și calciu, oferind proprietăți antiinflamatorii foarte importante. Este în plus antispasmodic și analgezic. Flavonoidele, ce aparțin unui grup extins de polifenoli, au mai multe efecte biologice, cum ar fi antiinflamator, antiulceros, anticancer, antiviral, antibacterian, antispasmodic, neuroprotector, antiaterosclerotic și antitrombotic. A fost raportat un număr mare de produse naturale cu activități antispastice. Utilizarea plantelor în medicina tradițională este relevantă și este necesar să se efectueze noi studii pentru a elucida mecanismul de acțiune al antispasticelor.
