Complicații
Fumatul, consumul de alcool și cofeină provoacă iritarea mucoasei gastrice și apariția leziunilor. În cazul resimțirii unor dureri în epigastru, nu este recomandată apelarea imediată la medicamente analgezice. Deși acestea conduc la o ameliorare a durerii pe termen scurt, în același timp atacă și mucoasa din intestinul subțire. Medicamentele analgezice ar trebuie administrate numai după consultarea medicului. În cazul afecțiunilor cronice, care necesită un tratament pe termen lung (cum ar fi reumatismul articular cronic), renunțarea la aceste medicamente este posibilă doar în anumite condiții însă de cele mai multe ori, cei suferinzi nu pot renunța la acestea. În astfel de cazuri trebuie să verificați dacă nu este posibilă folosirea unor medicamente mai noi, mai ușor tolerate de stomac.
Complicațiile ulcerului constau în următoarele:
- Șoc hemoragic
- Perforare (ruperea ulcerului)
- Penetrare (extinderea ulcerului la organele învecinate)
- Pilorostenoză (îngustarea orificiului piloric)
- Întărirea malignă în special în cazul combaterii bacteriei Helicobacter
- Frecvența acestei complicații este însă un subiect controversat.
Ulcerul sângerând:
Ulcerul gastric, dar și un ulcer duodenal pot sângera încă de la primele simptome, însă și ca ulcere recurente în cazul unei ulcer cronic. Tratamentul cu anumite medicamente analgezice sau în combinație cu cortizon reprezintă cel mai important factor de risc. Bărbații cu vârstă înaintată (peste 60 de ani) care prezintă complicații de ulcer mai vechi și un diametru al ulcerațiilor de peste 2 centimetri sunt mai expuși riscului de sângerare.
Aproximativ 10% din toate cazurile de ulcer sângerează, iar 10% din sângerări se sfârșesc fatal. Orificiul piloric este înconjurat de vase mari de sânge care pot fi afectate în cazul unei sângerări a ulcerului, provocând o hemoragie a acestora. Viața pacientului este pusă în pericol deoarece în cazul unei operații de urgență, accesul în această zonă a corpului este dificil, existând riscul neopririi la timp a sângerării. Sângerările cronice ale ulcerului rămân deseori neobservate, fiind depistate doar cu ocazia examinărilor de rutină, deoarece se reflectă în valori ale sângelui care indică anemia. Sângerările acute se pot sfârși dramatic. Printre simptome se numără pierderea masivă de sânge (sângele roșu este eliminat prin scaun, vărsături cu sânge și șoc hemoragic).
În cazul în care există suspiciunea unei sângerări a ulcerului, pacientul trebuie transportat imediat la cel mai apropiat spital și examinat! În cazul pierderilor masive de sânge, sistemul circulator trebuie stabilizat prin transfuzii de sânge și glucoză. După sau în timpul stabilizării sistemului circulator, se va încerca localizarea endoscopică a sursei de sângerare și ameliorarea acesteia iar prin injectarea de Suprarenin sau/și adeziv pe bază de fibrină. Dacă tehnicile endoscopice nu dau nici un rezultat, se va încerca oprirea sângerării pe cale chirurgicală. Pentru aceasta se va deschide abdomenul, se va localiza sursa sângerării și se va îndepărta ulcerul. În plus, ulcerul sângerând va fi cusut cu fir. Îndepărtarea unei porțiuni de stomac este necesară în zilele noastre doar în cazuri foarte izolate.
Ulcerul perforat:
Perforațiile sunt mai frecvente în cazul unui ulcer duodenal decât cel gastric. Acestea formează o legătură între duoden sau stomac și organele învecinate (pancreas, colon) sau cavitatea abdominală liberă. Cel mai important factor de risc constă în administrarea anumitor medicamente antinevralgice. Sunt tipice durerile care se instalează spontan în abdomenul superior cu răspândire în spate. Radiografiile cavității toracice indică în cazul perforației, prezența aerului sub cupola diafragmei, care în mod normal nu ar trebui să se afle acolo. Odată interpretată radiografia de medicul chirurg, acesta va solicita imediat o operație de urgență. În plus se vor administra antibiotice puternice deoarece infecția mucoasei gastrice poate pune viața în pericol chiar și în zilele noastre! De regulă aceste ulcerații sunt cusute sau secționate. Metoda îndepărtării unei părți din stomac este o procedură rară.
Pilorostenoza (îngustarea orificiului piloric):
Pilorostenozele se formează din cauza ulcerelor în anumite zone ale stomacului. Acestea pot fi urmările infecțiilor mucoasei gastrice, fie ale ulcerațiilor acute sau ca urmare a vindecării ulcerului. Pacienții consumă alimentele în cantități mici și prezintă numeroase episoade de vărsături, astfel că pierd în greutate. Diagnosticarea se bazează pe o endoscopie a zonei stomacului și intestinului. Atunci când pilorostenoza se formează printr-o gastrită în jurul unui ulcer acut, probabilitatea de apariție a acestei îngustări după tratament este foarte mare. Contextul se modifică în cazul pilorostenozei acute. Aceasta se formează prin îngustarea cicatricilor care rămân în urma vindecării fiecărui ulcer, deoarece acestea nu se vindecă în mod spontan, ci necesită o redeschidere prin dilatare cu balon endoscopică. Riscul reapariției îngustării este foarte mare inclusiv în tratamentele cu medicamente. În acest caz este necesară operația. Pasajul este restabilit cu ajutorul unei piloroplastii.
Ulcere – tratament și prevenire
Tratament
Un anumit procent (de până la 40%) al ulcerațiilor gastrice și duodenale se vindecă spontan. Procesul de vindecare este facilitat de modificarea contextului activ psiho-vegetativ al pacientului. Această teorie este susținută de studiile științifice, care au demonstrat că aproximativ 40- 50% dintre pacienți s-au vindecat prin tabletele placebo (pseudo-medicamente fără substanțe active). Eficiența medicamentelor antiacide o depășește cu puțin pe cea a medicamentelor placebo. Ulcerele necomplicate sunt tratate ambulatoriu, nu este necesar repausul la pat. Scopul tratamentului constă în oprirea rapidă a durerilor, vindecarea ulcerului și profilaxia recurenței. Pe termen lung însă, afecțiunea de ulcer duodenal sau gastric reapare. Aproximativ 80% dintre pacienți suferă un ulcer recurent în termen de un an, în cazul în care pentru vindecarea ulcerațiilor anterioare au fost folosite medicamente de inhibare a secreților de acid. Explicația este următoarea: prin acești inhibitori, nu se realizează distrugerea bacteriilor Helicobacter pylori care formează ulcerul. În cazul în care se realizează o terapie pe termen lung cu inhibitori de acid, fără tratarea infecției, inflamarea mucoasei gastrice se poate agrava. De aceea, orice tratament al unui ulcer gastric sau duodenal, ar trebui să înceapă prin distrugerea bacteriilor Helicobacter pylori. Acest tratament poartă o denumire aparte: tratament de eradicare a bacteriei Helicobacter-pylori. Atât în cazurile de ulcer inițial cât și a ulcerațiilor recurente, distrugerea bacteriilor Helicobacter-pylori este măsura primară de tratament. Se tratează astfel nu doar ulcerația actuală, ci se asigură și o profilaxie eficientă. Tratamentul convențional care presupune doar inhibitori de secreție de acid, vindecă ulcerația mai lent decât combinația care presupune eradicarea infecției cu Helicobacter-pylori și nu conferă nici o protecție împotriva unui ulcer duodenal sau gastric recurent, care se formează într-un an de la sfârșitul tratamentului în 60-80% dintre cazuri. Pentru tratarea infecției helicobacter-pylori se recomandă în prezent o combinație de pompă de protoni pentru reducerea producției de acid gastric cu două antibiotice. Antibioticele folosite sunt fie Clarithromycin, Metronidazol sau Amoxicilină. Se obține o eradicare a infecției în 85-100% din cazuri. Tratarea cu succes a unui ulcerații este posibilă doar dacă pacientul respectă tratamentul de eradicare în mod consecvent. Tratamentul trebuie să înceapă întotdeauna cu toate cele trei medicamente consecutiv. După șapte zile, tratamentul se încheie. În condiții normale, vindecarea ulcerațiilor gastrice respectiv a celor duodenale se produce în termen de patru- opt săptămâni. La opt săptămâni după începerea tratamentului de eradicare, se realizează o nouă endoscopie a tractului gastro-intestinal. În acest moment, între 85-90% din ulcerații sunt complet vindecate. Sunt prelevate apoi biopsii din cicatricile ulcerațiilor pentru a confirma natura benignă a acestora, deoarece inclusiv ulcerațiile maligne pot părea vindecate potrivit criteriilor endoscopice. Concomitent sunt prelevate și probe de țesut din diferite regiuni ale mucoasei gastrice pentru a stabili prezența bacteriei Helicobacter pylori. În cazul în care prin gastroscopia de control se constată la opt săptămâni de la începerea tratamentului că infecția cu bacteria helicobacter-pylori nu este încă vindecată în totalitate în mucoasa gastrică, sunt prelevate probe de țesut din marginea ulcerațiilor și de la bază pentru a stabili cu exactitate caracterul malign sau benign. În schimb, dacă metoda eradicării s-a dovedit eficientă și eventualitatea malignității a fost și ea exclusă, tratamentul va continua timp de patru săptămâni cu ajutorul unui inhibitor cu pompă de proton. În final se va efectua o noua endoscopie gastrică. Dacă în urma unei etape de eradicare, infecția nu a fost distrusă, se va încerca un nou tratament cu cele trei medicamente. După patru – șase săptămâni de la încheierea celui de-al doilea tratament, eficiența lui va fi din nou verificată. O reinfectare cu bacteria Helicobacter pylori apare în mai puțin de 1% din cazuri. Eradicarea infecției este așadar permanentă. Inconsecvența în respectarea tratamentului ar putea influența negativ evoluția bolii și ar putea facilita apariția altor sângerări majore.
Tratament medicamentos
Antiacizii: Antiacizii neutralizează acidul gastric deja format. Aceștia conțin hidroxid de magneziu și aluminiu sau legături de carbon și sunt disponibile pe piață sub formă de gel, suspensie sau tablete, într-o gamă variată. Preparatele trebuie administrate după o oră sau două de la servirea mesei și uneori încă odată după 3 ore. Eventualele alte medicamente trebuie administrate la un interval de siguranță de o oră, în caz contrar asimilarea acestora în stomac ar putea fi influențată.
Antagoniștii receptorilor de histamină H2: Aceste medicamente ocupă un rol important în tratarea ulcerului acut și în profilaxia recurenței. Spre deosebire de antiacide, acestea scad producția de acid gastric prin blocarea receptorilor de histamină H12 din celulele parietale. Cele mai importante substanțe sunt Ranitidin, Famotidin, Nizatidin, Roxatidin și Cimetidin. Printre avantaje se numără faptul că este suficientă o singură doză zilnică administrată seara. Printre efectele secundare majore ale inhibitorilor H2 se numără reacțiile alergice, simptomele gastrointestinale cum ar fi diareea, oboseala, durerile de cap și stările de amețeală. Rareori, se înregistrează o creștere a creatininei serice sau a valorilor hepatice cât și o creștere a sânilor în rândul bărbaților și o tulburare a libidoului.
Inhibitor cu pompă de proton: Omeprazol este un inhibitor cu pompă de proton. Aceștia reduc secreția de acizi prin inhibarea unei enzime cheie, care este responsabilă pentru transportul de protoni ai celulelor parietale din stomac. Sunt folosiți cu precădere în combaterea infecției cu bacteria helicobacter pylori în stomac, intestinul subțire, în cazul ulcerelor recurente sau a sindromului Zoller-Ellison. Printre cele mai importante efecte secundare se numără simptomele gastrointestinale, constipația și balonarea dar și modificarea valorilor din sânge. În cazul administrării de doze mari injectabile, se pot înregistra tulburări de vedere sau chiar orbire ca urmare a distrugerii nervului optic. Formatori de pelicule protectoare: Formatorii de pelicule protectoare cum ar fi Sucralfat acoperă mucoasa gastrică într-un strat protector, care rezistă până la șase ore la acțiunea acizilor gastrici. Printre efectele secundare se numără constipația. Aceste medicamente sunt administrate la aproximativ 1 oră înainte de masă, preferabil pe stomacul gol. Este permis consumul de apă. Antiacizii și antagoniștii receptorilor H2 nu trebuie administrați concomitent cu formatorii de pelicule protectoare, ci abia după o oră pentru a evita eventualele influențe asupra eficienței.
Anticolinergic: În primul rand, Pirenzepin inhibă secreția sucurilor gastrice, prin ocuparea receptorilor care necesită substanță de transport pentru nervus vagus pentru a stimula celulele parietale ale mucoasei gastrice. Anticolinergicele sunt folosite în primul rand în combinație cu alte tratamente împotriva cancerului. Dat fiind faptul că este inhibat nu doar nervul principal parasimpatic ci și alți nervi, apar o serie de efecte secundate pentru cei afectați în cazul unui dozaj prea mare, cum ar fi uscarea gurii, tulburări de golire a vezicii, tulburări de acomodare sau ritm cardiac sporit. În cazul pacienților cu o presiune internă a ochilor sporită (glaucom) sau care suferă de măriri ale prostatei, aceste medicamente nu pot fi administrate.
Preparate pe bază de bismut: Printre tratamentele împotriva ulcerului se numără și preparatele pe bază de bismut, care în prezent sunt eliberate în combinație cu antibiotice în vederea combaterii infecției cu bacteria Helicobacter pylori. Acestea sunt administrate cu 30 de minute – 1 oră înaintea mesei. Pacientul trebuie să știe că scaunul se va colora în negru (în funcție de preparat), și chiar și limba, gingia sau proteza dentară se vor colora trecător.
Antibiotice: Cele care conțin penicilină cum ar fi amoxicilină, însă și substanțe precum metronidazol au din în ce mai multă importanță în combaterea infecției cu bacteria Helicobacter pylori în cadrul tratamentului ulcerului.
Măsuri preventive
Respectarea indicațiilor de tratament și renunțarea la alcool, nicotină și cofeină sprijină procesul de vindecare. Un consum de alimente ușor digerabile, împărțite în mai multe mese, mici (circa 5/zi) nu suprasolicită stomacul, permițându-i-i să se golească la intervale mai mici. În acest mod se evita menținerea în stomac a unor cantități mari de acid clorhidric pe timp îndelungat. În principiu, tuturor celor care suferă de ulcer gastric sau duodenal li se poate recomanda un tratament psihoterapeutic.
