Ce este ulcerul?
Ulcerațiile gastrice sau duodenale reprezintă procese inflamate, delimitate ale mucoasei din stomac sau a duodenului. Sunt întotdeauna însoțite de o pierdere a substanței din țesut, care se descompune prin ulcerații. Ulcerațiile gastrice se numesc în termen științific ulkus ventriculi, iar ulcerațiile duodenale, ulkus duodeni – descrise deseori împreună ca ulcerații. Dacă ulcerațiile continuă să apară de-a lungul anilor, avem de-a face cu un ulcer recurent. Ulcerul gastric (ulkus ventriculi) este mai rar decât cel duodenal, ulkus duodeni.
Ulcerațiile gastrice se înregistrează cu aceeași frecvență atât în rândul femeilor cât și al bărbaților, iar cel duodenal este de 3,5% mai frecvent în rândul bărbaților. Valoarea maximă a frecvenței de îmbolnăvire din punct de vedere al vârstei este de 60-65 de ani și 75-80 de ani pentru ulkus duodeni. Atunci când rudele apropiate (copii, părinți, bunici) suferă de ulcer sau au grupa de sânge zero, riscul de îmbolnăvire pentru ambele forme crește cu 1,5%. Ulcerul gastric reprezintă un defect al mucoasei care ajunge până în straturile mai adânci ale peretelui stomacal și este descris ca un ulcer al cărui diametru depășește trei centimetri. Dintr-o inflamare a mucoasei gastrice de câteva săptămâni, luni sau ani, care reprezintă așa numitele gastrite cronice, se pot forma ulcerații.
Ulcer - cauze
Potrivit părerilor mai vechi, boala s-ar datora unei dezechilibru între factorii agresivi (care atacă mucoasa) și cei defensivi (care protejează mucoasa). Această înțelegere a bolii trebuie completată cu un factor semnificativ: în anii recenți, s-a descoperit că bacteria Helicobacter pylori s-ar face vinovată de apariția ulcerațiilor.
Circa 60% din populația globului este purtătoare a agentului patogen Helicobacter pylori în mucoasa gastrică. Avem de-a face cu o bacterie care formează enzime care participă în distrugerea celulară a mucoasei gastrice. Aceste ulcerații pot apărea izolat sau multiplu. Un alt factor declanșator important îl reprezintă stresul psihosocial. Sistemul nervos vegetativ este supraexcitat și formează mecanisme agresive care prin influențe biochimice încă neclarificate conduc la creșterea producției de suc gastric.
Însă aceste mecanisme agresive devin eficiente numai în anumite condiții ereditare. S-ar părea că inclusiv personalitatea joacă un rol major în formarea ulcerului. Astfel, stresul psiho-social și contextul nu sunt sigurii factori determinanți, ci și modul în care combatem stresul în funcție de personalitate: pacienții care suferă de ulcer suferă de sentimente de vină, frustrări și stări conflictuale permanente. Mecanismele care provoacă apariția ulcerului depind de o multitudine de factori.
În cazul ulcerului gastric, pe lângă factorii biochimici și mecanismele defectelor de reacție ai secreției acidului clorhidric, s-ar părea că joacă un rol important și consumul de medicamente analgezice și alcoolul. În cazul ulcerului duodenal s-ar părea că sunt implicate tulburările sistemului circulator ca urmare a unei activități anormale a nervilor vaselor. Pur statistic, grupa de sânge zero pare să apară mai frecvent în rândul celor care suferă de ulcer. S-ar putea că lipsa unor substanțe active specifice celorlalte grupe de sânge reprezintă un factor determinant.
Un lucru este clar: ulcerul gastric și cel duodenal este în creștere în rândul locuitorilor țărilor dezvoltate. Stilul de viață modern, problemele fizice și emoționale joacă și ele cu siguranță un rol. În plus, particularitățile legate de contextul fiecărui individ sunt și ele importante. Persoanele sensibile, nervoase, cu o constituție longilină sunt mai predispuse îmbolnăvirii. S-ar părea că aceste ulcerații se formează și ca urmare a unei digestii defectuoase în peretele stomacului respectiv cel duodenal și a enzimelor de digestie prezente în sucurile de digestie. Printre factorii care cresc riscul îmbolnăvirii se numără:
- Consumul de alimente contaminate cu bacteria helicobacter pylori
- Consumul de apă contaminată cu bacteria helicobater pylori
- Vârsta înaintată
- Boli autoimune (glanda tiroidă)
- Boli cronice care necesită administrarea regulată și pe termen lung de tablete analgezice și/sau cortizon
- Consumul exagerat de alcool, nicotină, cofeină cresc suplimentar riscul îmbolnăvirii.
Ulcer - simptome, diagnostic, evoluție
Ambele tipuri de ulcer sunt însoțite de crampe, de dureri apăsătoare, surde sau ascuțite localizate în abdomenul superior, de regulă în partea stângă a corpului. Deseori durerea este în relație directă cu consumul de alimente: ulcerațiile se află în locul tipic: fie într-o curbură a stomacului sau la ieșirea din stomac, în orificiul piloric sau în partea de captare a duodenului. În cazul ulcerului gastric, durerile dispar după masa timp de câteva ore. Durerile sunt însă prezente și noaptea.
- Durerea care însoțește senzația de foame și care apare de regulă pe stomacul gol este tipică ulcerului duodenal;
- Durerea timpurie care încetează în special direct la finalul mesei este tipică ulcerului gastric;
- Durerea târzie, care apare după 1-3 ore după masă este întâlnită în special în cazul ulcerațiilor orificiului piloric sau în zonele direct învecinate.
Ambele tipuri de ulcer pot rămâne nedepistate pentru perioade lungi de timp, deoarece disconfortul nu este foarte clar. Unii pacienți nu prezintă nici un fel de durere. Ca urmare a sângerărilor care apar în mod repetat din ulcerații, se poate instala o anemie însoțită de o stare de oboseală și culoare palidă a pielii. Sângerările mai puternice se remarcă în scaunele cu sânge, care este foarte negru și lipicios. În plus, aceste sângerări pot conduce și la vărsături cu sânge (hematemeze). În astfel de cazuri, situația pacientului poate deveni dramatică foarte repede, prin instalarea unui soc hemoragic.
Atunci când prin sângerare, peretele tractului sau al stomacului este perforat, conținutul intestinului sau al stomacului ajunge în cavitatea abdominală care se infectează. Pe lângă peritonită se formează și abdomenul acut și ocluzia intestinală. Odată ajuns în această situație, operația trebuie efectuată imediat, altfel pacientul riscă să moară.
În general nu se înregistrează scăderea apetitului. Se pot forma intoleranțe la anumite alimente, de regulă cele după care salivăm, care stimulează producția de suc gastric, cum ar fi carne prăjită, grăsime prăjită, alcool concentrat, vinuri acre, cafea neagră, condimente iuți.
Expresia facială a pacientului este marcată de obraji căzuți, de riduri care încep de la nas și ajung până la colțurile gurii. În cazul în care pacientul trece prin episoade repetate de vărsături, acestea pot fi un semn de ulcer acut sau cicatrici ale ulcerațiilor. Vărsăturile pot apărea și ca simptom al ulcerului fără afectarea golirii stomacului. Mecanismul nu este încă clar. Pierderea în greutate este în cazul multor pacienți urmarea vărsăturilor, însoțite de lipsa poftei de mâncare sau a carenței în alimentație (pentru evitarea durerilor ulceroase). Un ulcer duodenal vindecat poate conduce prin țesutul cicatrizat la o îngustare a diametrului intestinului subțire, afectând astfel golirea stomacului. Acest fapt conduce astfel la vărsături repetate.
Fiecare examinare începe cu o serie de întrebări adresate pacientului cu privire la istoria bolii (anamneza). Acestea pot să ofere indicii cu privire la prezența unui ulcer, însă fără certitudini deoarece nu există disconforturi specifice. În prim-plan se vor afla întrebările referitoare la ulcerații mai vechi (confirmate endoscopic) și tratamentul acestora, eventual asupra combinațiilor de antibiotice folosite în trecut pentru tratarea infecției cu Helicobacter pylori. Odată cu întrebările adresate pacientului, se vor culege informații legate de scaun și de eventuale vărsături cu sânge. De asemenea, alcoolul, medicamentele analgezice, cortizonul, nicotina joacă și ele un rol, deoarece aceste substanțe atacă mucoasa gastrică, facilitând apariția ulcerațiilor.
În urma anamnezei are loc și examinarea corporală completă. Palparea abdomenului nu este decisivă în majoritatea cazurilor, ca urmare a disconfortului nesemnificativ. În cazurile de inflamare extinsă a mucoasei gastrice și a ulcerațiilor concomitente, poate apărea dureri la palpare în cavitatea abdominală. O perforare a ulcerului poate conduce la o întărire extremă a cavității abdominale sau chiar la o ocluzie intestinală lipsită de sunetele intestinale. Anemia, scădere concentrării, stări de oboseală și culoarea palidă a pielii pot indica pierderi repetate de sânge în tractul gastro-intestinal superior.
Prezența unei ulcerații gastrice sau duodenale poate fi stabilită printr-o esofago-gastro-duodenoscopie (endoscopia esofagului, a stomacului și a intestinului subțire). Endoscopia stomacului și a duodenului prin prelevarea de probe de țesut reprezintă metoda la care se poate apela pentru examinarea acestei parți din tractul digestiv. Dat fiind faptul că în spatele unei ulcerații se pot ascunde și stenoze maligne (cancer al stomacului), proba de țesut prelevată este verificată microscopic pentru stabilirea eventualelor celule tumorale.
Sângerările care provin din tractul gastro-intestinal superior pot conduce la o situație care poate pune în pericol viața pacientului, astfel că metoda endoscopică nu poate fi evitată.
Pot fi investigate atât mucoasele organelor individuale, și pot fi oprite chiar și sângerări prin injecții. Prin această metodă, adrenalina (hormonul de stres al glandelor suprarenale) este injectată în sursa de sângerare, iar vasul este astfel puternic îngustat, oprind sângerarea. În plus, se va efectua și un test rapid de urează, pentru a verifica prezența unei infecții cu bacteria Helicobacter pylori care ar putea fi responsabilă pentru ulcerațiile gastrice.
Activitatea de sângerare a unei ulcerații este stabilită în funcție de o anumită clasificare (Forrest). Astfel, în cazul ulcerațiilor de tip Ia avem de-a face cu o sângerare acută, sub formă de jet, în timp ce la tipul Ib, sângerarea este sub formă de picături. În cazul ulcerului IIa, baza vasului de sânge poate fi identificată, însă nu sângerează. O ulcerație IIb este acoperită cu un trombus de sânge, iar ulcerația de tip III se află deja în faza de vindecare.
Radiografia este necesară doar în situațiile în care ulcerațiile au distrus peretele stomacului într-o astfel de măsură încât există pericolul perforării peretelui și al abdomenului acut. Stabilirea valorilor sângelui (celule roșii, albe, hemoglobina) este necesară pentru a demonstra o eventuală anemie. Anemia poate reprezenta o urmare a sângerării mucoasei gastrice. Prognoza acestei boli este favorabilă. În Germania 6 din 100 000 de locuitori își pierd viața în urma unui ulcer gastric, 4 din 100 000 în urma unui ulcer duodenal. Complicațiile fatale se regăsesc în special în rândul persoanelor de peste 70 de ani, cu o frecvență dublă în rândul bărbaților față de femei.
