Tratamentul sindromului de intestin scurt se bazeaza pe inlocuirea lichidelor, a nutrientilor, mineralelor, vitaminelor si caloriilor. In functie de faza si gravitatea afectiunii, alimentatia poate fi asigurata prin perfuzii (parenteral), sonda stomacala (enteral) sau prin preparate complementare de alimentatie (oral).
Alimentatie parenterala prin cateter
Pentru alimentatia parenterala este necesar- de regula – un cateter venos central – un cateter Hickman sau Port, care sunt insotite de un risc de infectie. De aceea, alimentatia parenterala trebuie mentinuta atata timp cat este necesara, preferabil cat mai scurt pentru a facilita adaptarea intestinului la alimentatia enterala.
Tratamentul medicamentos in completare
Pe langa elementele de alimentatia, in cazul sindromului de intestin scurt se poate apela la diferite medicamente pentru ameliorarea simptomelor:
- Substante active precum Loperamida sau N-Butilscopolamina inhiba miscarea intestinului si conduc la o perioada mai lunga de mentinere a hranei in intestin, reducand episoadele de diaree.
- Agenti inhibitori ai pompei de protoni – spre exemplu pantoprazol sau omeprazol care inhiba secretia sucurilor gastrice. Alternativ sau in completare se poate apela la blocanti H2 precum ranitidina.
- Substanta activa Colestiramina leaga sarurile biliare in intestin si reduce episoadele de diaree cauzate de sarurile biliare.
- Hormonul artificial Teduglutid faciliteaza asimilarea de substante nutritive in intestin si reduce astfel necesitatea perfuziilor de alimentatie. In timpul tratamentului sunt posibile efecte secundare precum durerile abdominale, stari de rau si balonari. Teduglutid nu este disponibil sub forma de tablete, ci trebuie injectat subcutanat.
Speranta de viata
Stabilirea unei prognoze generale pentru pacientii care sufera de sindrom de intestin scurt este dificila, deoarece difera de numerosi factori: pe de-o parte este vorba de afectiune centrala care ca condus la indepartarea unei portiuni de intestin.
Pe de alta parte, prognoza difera in functie de segmentul de intestin care a fost indepartat. Atunci cand lungimea intestinului pastrat este mai scurta de un metru, situatia este considerata critica, deoarece pacientul va avea nevoie de o alimentatie parenterala pentru tot restul vietii.
In plus, varsta, starea generala a pacientului, afectiunile secundare dar si complicatiile care pot aparea vor influenta prognoza. In general insa se poate spune ca datorita imbunatatirii tratamentului alimentatiei parenterale din ultimii ani, prognoza este din ce in ce mai buna pentru pacientii care sufera de sindromul de intestin scurt.
Fazele sindromului de intestin scurt
Evolutia sindromului de intestin scurt este impartita in trei faze, care de regula se intrepatrund:
- Faza hipersecretiei: Prima faza incepe imediat dupa operatie si dureaza in medie doua luni. In tot acest timp, pacientul inregistreaza pierderi de cantitati mari de lichide si un volum al scaunului de peste 2 litri, fapt care impune adoptarea unei alimentatii artificiale prin cateter.
- Faza adaptarii: Intr-un interval de 1-2 ani, intestinul se poate adapta la noile conditii. De cele mai multe ori, simptomele de reduc in intensitate si se poate incepe o alimentatie normala – de cele mai multe ori insa cu ajutorul unei sonde stomacale.
- Faza stabilizarii: Dupa incheierea adaptarii, se poate trece incet la consumul natural de alimente.
Recomandari de nutritie in cazul sindromului de intestin scurt
In functie de evolutia afectiunii, multe planuri de tratament prevad o trecere la alimentatia naturala incepand din faza de adaptare sau de stabilizare. Am pus laolalta cateva recomandari de urmat:
- Impartiti mesele in 6-8 portii mici de-a lungul zilei pentru a evita suprasolicitarea intestinului si pentru a obtine o asimilare cat mai buna a hranei.
- Evitati consumul de lichide in timpul mesei. Respectati o perioada de 30 de minute intre masa si consumul de lichide, deoarece lichidele sporesc viteza cu care bolul alimentar ajunge in intestin.
- Evitati pentru inceput alimentele bogate in fibre vegetale precum legume, alimente crude, leguminoase. Cresteti treptat consumul de fibre.
- Diluati sucurile de fructe cu apa in raport de 3:1. Evitati bauturile dulci, deoarece zaharul acumuleaza apa in interiorul intestinului si poate provoca diaree.
- Renuntati temporar la lactoza si verificati treptat cantitate la care puteti face fata. In functie de simptomele dvs. si de valorile testelor de sange, medicul dumneavoastra va decide daca aveti nevoie de suplimente de vitamine si alti nutrienti.
Transplant de intestin in cazul complicatiilor severe
In cazul pacientilor care in ciuda alimentatiei parenterale, continua sa piarda in greutate, se impune in anumite cazuri un transplant de intestin ca ultima solutie de tratament. Transplantul trebuie luat in considerare in ciuda riscurile pe care le implica: septicemiei, disfunctii hepatice, tulburari grave de metabolism si frecvente infectii de cateter.
In functie de celelalte afectiuni ale pacientului, poate fi transplantat numai intestinul sau si alte organe precum stomacul, ficatul sau pancreasul. Transplantul de intestin este insotit de riscuri semnificative, printre altele supresia sistemului imunologic (imunosupresia).
