Virusul citomegalic (CMV) este cunoscut la nivel internațional. Nenumărate persoane contactează virusul de-a lungul vieții, fără însă a realiza. Odată contactat, agentul patogen rămâne în corp și se poate transforma în pericol: în cazul scăderii sistemului imunitar pentru purtător, sau al fătului în timpul sarcinii. CMV aparține grupului mai mare de viruși herpes, care cauzează nu doar cunoscutele inflamații ale buzelor, ci și vărsatul de vânt și herpesul zoster.
Toate au un numitor comun, și anume posibilitatea prezenței în corp fără a fi observați. Abia atunci când sistemul imunitar este deficitar, acești agenți patogeni încep să atace, fapt ce poate fi cauzat de stres și febră (spre exemplu în cazul herpesului bucal), dar și al infecțiilor mai grave, a cancerului sau a transplanturilor de organe. Abia atunci devin cu adevărat periculoși, deoarece acești viruși pot provoca boli majore.
Răspândirea virusului citomegalic
Se estimează că în jur de 50-80% din populația adultă este infectată cu virusul citomegalic. Pericolul contaminării este greu de evitat. Cu atât mai mult cu cât majoritatea persoanelor nu este conștientă că este purtătoare a virusului, deoarece infectarea inițială nu se remarcă sau simptomele ușoare sunt asemănătoare gripei.
Agenții patogeni se regăsesc în fluidele corpului cum sunt saliva, sângele, urina, sperma sau mucusul vaginal – transmiterea se realizează la nivelul pielii și al mucoaselor. Infectarea se poate produce prin contact direct sau poate fi aerogenă. Fătul se poate infecta prin placentă, iar nou-născutul prin laptele matern în timpul alăptatului. În cazul nou-născuților prematuri, virusul citomegalic implică probleme serioase deoarece poate provoca daune cerebrale.
Simptomele citomegaliei
Infectarea inițială decurge în cele mai multe cazuri neobservată, sau cu simptome minore. Atunci când se infectează persoane cu sistemul imunitar deficitar sau dacă se produce o reactivare a virusului deja existent în corp, urmările pot fi fatale. De aceea, în cazul în care există suspiciunea prezenței acestui virus în corp, se recomandă efectuarea analizelor de sânge, fapt ce permite descoperirea la timp a virusului și impunerea unui tratament adecvat.
Dacă însă virusul citomegalic nu este tratat din timp, starea generală se deteriorează, se instalează senzația de oboseală, febră, durerile musculare și de membre, simptome similare gripei, urmând apoi ca diferite organe să fie atacate de virus – cel mai frecvent cei afectați se confruntă cu infecții la nivel pulmonar, cardiac, renal, hepatic, cerebral și al retinei. Inclusiv măduva osoasă poate fi afectată, fapt ce influențează producția de celule sangvine, contribuind astfel la scăderea și mai accentuată a capacității sistemului imunitar și la creșterea pericolului de infecție, spre exemplu infecțiile fungice.
Aproximativ în 1/3 din cazurile în care femeile gravide sunt infectate pentru prima oară în timpul sarcinii, infecția este transmisă și fătului. Simptomele variază de la mărirea ficatului și a splinei până la afecțiunile hepatice care pot pune viața în pericol. Printre complicații se numără pierderea auzului și a văzului, dar și a dezvoltării mentale. În cazul în care pacienta gravidă era
infectată dinaintea sarcinii, probabilitatea transferului virusului la copil este doar de 1%, fără a exista de regulă pericolul simptomelor sau tulburărilor.
Diagnosticarea citomegaliei
Stabilirea cu certitudine a prezenței infecției CMV este posibilă cu ajutorul testelor de sânge. Astfel, virusul citomegalic poate fi stabilit cu exactitate și din punct de vedere cantitativ, determinând răspândirea acestuia în corp. Această procedură este importantă pentru a stabili eficiența medicamentelor. Pe de altă parte, infecția poate fi dovedită și prin stabilirea prezenței anumitor anticorpi. Aceștia din urmă indică în ce măsură infecția este acută sau se află de mai mult timp în corp.
Prevenirea și tratamentul citomegaliei
Pacienții cu sistemul imunitar slăbit trebuie protejați în mod special împotriva infecției CMV, respectiv a reactivării virusului. Printre aceștia se numără:
- Persoanele infectate cu virusul HIV
- Pacienții care suferă de cancer și în special cei aflați în timpul chimioterapiei
- Persoanele supuse transplantelor. Infecția CMV este una dintre cele mai răspândite complicații apărute în urma transplanturilor. În special retinita se înregistrează frecvent în rândul pacienților HIV.
Profilactic, este necesară în primul rând, stabilirea riscului individual, iar tratamentul respectiv controalelor sunt planificate în funcție de acesta. Dacă riscul este înalt, cei afectați vor primi un tratament de inhibare a virusului (virustatic), înainte ca virusul să se extindă în sânge. Dacă riscul este mai mic, nivelul virusului va fi monitorizat prin controale de sânge regulate, iar în cazul înmulțirii se vor aplica măsuri terapeutice înaintea instalării simptomelor. În funcție de caz, medicamentele sunt disponibile sub formă de perfuzii, tablete resp. capsule.
