Inflamaţia reprezintӑ o mӑsurӑ protectivӑ a sistemului imunitar în lupta cu leziunile şi infecţiile, prin activarea celulelor albe şi a altor mediatori inflamatori cu scop de curӑţare şi eliminare a factorilor pertubatori. Aceasta poate fi acutӑ sau cronicӑ, în baza semnalului extern: virusuri, bacterii, accidentӑri şi traumatisme, respectiv intern, de tipul tulburӑrilor autoimune: artrita reumatoidӑ, tiroidita autoimunӑ Hashimoto, boala Crohn.
Cum se produce inflamaţia
Inflamaţia este un rӑspuns fiziologic, imun, la traumatisme sau factori patogeni. Traumatismul reprezintӑ o presiune bruscӑ la care este supus ţesutul, ce duce la ruptura vaselor sangvine şi limfatice, la apariţia hematoamelor, a durerii şi temperaturii mai crescute, ca urmare a procesului de vindecare. Alte tipuri de inflamaţii acute sunt întâlnite ca urmare a infecţiilor virale sau bacteriene: sinuzitӑ, otitӑ, infecţii ale cӑilor respiratorii. Medicina alopatӑ trateazӑ inflamaţiile cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) şi alte tipuri de medicamente.
Cel mai frecvent, inflamaţia cronicӑ are la bazӑ activitatea sistemului imunitar împotriva celulelor proprii corpului, pe care nu le mai recunoaşte, atacându-le. Efectul este de durere, alterarea funcţiilor glandelor hormonale, deformӑri osteoarticulare. În cazul inflamaţiei cronice tratamentul devine mult mai dificil şi de duratӑ.
Rolul enzimelor în inflamaţii
Enzimele au fost utilizate pentru prima dată ca antiinflamatoare în medicina modernă în anii 1950, când s-a descoperit în Statele Unite că tripsina intravenoasă poate ameliora inflamația cauzată de artrita reumatoidă, colita ulcerativă și pneumonia virală atipică, precum și de edemul post-chirurgical și vânătăile cauzate de leziuni sportive. Alte enzime utilizate în tratarea inflamaţiilor prin administrare orală sunt tripsina, chimotripsina, bromelina, dar şi serapeptaza, pentru capacitatea lor de a descompune proteinele şi de a reduce inflamaţia. Preparatele pe bazӑ de enzime sistemice combinate sunt utilizate în osteoartritӑ, pentru capacitatea de a ameliora simptomele: scad durerea şi rigiditatea articulaţiilor, îmbunӑţӑţesc capacitatea de mişcare, fiind mai bine tolerate de organism şi fӑrӑ a prezenta efectele adverse ale AINS.
Atenţionӑri
Suplimentele alimentare cu enzime prezintӑ o serie întreagӑ de avantaje, nefiind medicamente. Totuşi, ele pot prezenta interacţiuni nedorite cu alte tratamente alopate, reacţii alergice sau disconfort abdominal, în funcţie de dozaj. Femeile însărcinate și care alăptează sunt sfătuite să consulte medicul înainte de a începe terapia enzimaticӑ.
