Apa reprezintă circa 60% din greutatea corpului uman, diferind în funcție de vârstă, sex, stare de nutriție, aport alimentar și lichidian. Retenția de apă este cunoscută sub numele de „edem” și semnifică acumularea de lichid în exces între celule și țesuturi. În cazuri severe, cuprinde și cavitățile (pleurală, pericardică, peritoneală), și se numește „anasarcă”.
Edemul poate apărea treptat, primul semnal fiind creșterea în greutate și umflarea unor regiuni ale corpului (membre, pleoape, buze etc). Alteori are debut acut, rapid, putând sugera o urgență.
Aspectul clinic, localizarea și gravitatea edemelor depind de cauze; astfel, deosebim edeme: cardiace, venoase, limfatice, renale, endocrine, hepatice, alergice, inflamatorii, carențiale.
- Edemul cardiac apare în insuficiența cardiacă și se manifestă prin umflarea gleznelor, predominant seara, progresiv, putându-se generaliza. La pacienții imobilizați la pat, edemul apare inițial în regiunea lombosacrată – deasupra feselor. Semnul godeului este pozitiv, adică la apăsarea fermă cu degetul impresiunea persistă mai mult timp.
- Caz de urgență: edemul pulmonar acut, când acumularea de lichid este la nivel pulmonar și determină senzația severă de lipsă de aer, tuse cu expectorație spumoasă, sangvinolentă, și durere de piept. Acesta poate complica infarctul miocardic, un puseu de hipertensiune sau o tulburare de ritm.
- Edemul venos apare în insuficiența venoasă cronică, când se asociază, de obicei, cu varicele și se manifestă bilateral, la nivelul gleznelor și gambelor. Este mai accentuat seara, după ortostatism și expunere la căldură. Edemul în pelerină, în jumătatea superioară a corpului, apare rar, în caz de compresie a venei cave superioare.
- Caz de urgență: edemul cu debut brusc la nivelul unui membru, însoțit de durere și de modificări de culoare ale pielii (roșie, vineție) ridică problema unui cheag la nivelul venei (tromboză venoasă profundă). Cheagul se poate mobiliza la plămân (embolie pulmonară) cu potențial letal.
- Edemul limfatic apare cel mai frecvent în patologia oncologică, prin îndepărtarea chirurgicală sau afectarea ganglionilor limfatici prin radioterapie. Edemul este masiv, cu semnul godeului negativ, în teritoriul de drenaj al ganglionilor afectați (de exemplu, membrul superior, prin extirparea ganglionilor axilari, în cazul neoplasmului mamar).
- Edemul renal apare în glomerulonefrite și sindromul nefrotic, în principal prin pierderea de proteine prin urină. Edemul este alb și moale, și interesează zonele cu țesut conjunctiv lax, precum pleoapele și organele genitale. Este mai accentuat dimineața. În cazul sindromului nefrotic, pierderea de proteine este masivă, proteinele plasmatice și albumina sunt scăzute, iar edemul este generalizat.
- Edemul de cauză endocrină apare în caz de hipotiroidism, cu aspect particular de mixedem, prin infiltrarea cu mucopolizaharide a spațiilor dintre celule, localizat la nivelul gambelor (pretibial), și cu semnul godeului negativ. În sindromul premenstrual, edemul se localizează la gambe și pleoape, și are caracter ciclic.
- Edemul hepatic apare în ciroza hepatică și se manifestă ca ascită (lichid în cavitatea peritoneală), și la nivelul membrelor inferioare, prin compresia venei cave inferioare. Ascita se evidențiază clinic prin mărirea de volum a abdomenului, și un sunet mat la percuția porțiunilor laterale și inferioare ale abdomenului.
- Angioedemul – sau edemul Quincke – apare de obicei la nivelul feței (pleoape, buze, limbă), cel mai des ca reacție alergică la înțepături de insecte, substanțe chimice, medicamente (ibuprofen, aspirină). Se asociază cu urticarie (erupție roșiatică și pruriginoasă). Mai rar, este ereditar, iar uneori este idiopatic, fără o cauză identificată.
- Caz de urgență: angioedemul cu interesarea glotei determină senzație de sufocare prin obstrucția căilor respiratorii, și necesită intervenție promptă.
- Edemul inflamator apare localizat în cazul unor procese inflamatorii profunde și superficiale (infecţii, traumatisme, arsuri) cu aspect roşu, cald, dureros.
- Edemul carențial se asociază scăderii proteinelor plasmatice, mai ales a albuminei, în stări de inaniție, cașexie, cancer, boli digestive, și interesează membrele inferioare, dar se și poate generaliza.
Administrarea de diuretice nu trebuie să se facă de rutină, tratamentul depinzând de cauză. Edemul nu este o boală, ci un simptom al unei afecțiuni.
