Rabia (turbarea) reprezintă o problemă la nivel mondial. Victimele acestei boli infecțioase se ridică la cel puțin 55 000 de persoane din întreaga lume. Numărul câinilor bolnavi de rabie a fost semnificativ redus prin vaccinarea acestora. Și în cazul vulpilor, principalii purtători ai bolii, numărul cazurilor de îmbolnăvire a scăzut simțitor în ultimii ani.
Transmiterea prin salivă
Virusul rabic se transmite prin saliva animalelor infectate. Nici nu este nevoie de o mușcătură a animalului infectat. Cele mai mici răni ale pielii sunt suficiente pentru a permite virusului să pătrundă în corp, unde se înmulțește agentul patogen și ajunge la sistemul nervos. Nu există tratament împotriva bolii. Nu toți cei infectați se îmbolnăvesc. Însă fiecare caz de îmbolnăvire conduce la deces. Între 20-50% din persoanele infectate cu acest virus ajung să se îmbolnăvească. Aspectul interesant al bolii îl constituie perioada lungă de incubare, cea dintre momentul infectării și debutul bolii. Astfel, animale aparent sănătoase pot fi purtătoare ale virusului și pot infecta chiar și persoane. Însă această perioadă lungă de incubare ar putea reprezenta o șansă pentru cei care se tem că ar fi putut suferi o contaminare. Aceștia se pot vaccina pentru a evita un debut al bolii. Rețineți, vaccinarea trebuie realizată imediat după mușcătură.
În România, rabia umană a fost transmisă predominant de câini, până în 1965. După 1965 sursele de virus rabic din țara noastră au fost (în ordine descrescătoare): vulpea (în special în Muntenia și Oltenia), pisica, câinele, lupul (în Nordul Transilvaniei) și mai rar bursucul, râsul, pisica sălbatică, dihorul. Aria principală de rabie în România este nordul Moldovei spre sud, de-a lungul Prutului și Siretului până în Muntenia.
Cum evoluează boala?
Boala are un parcurs lent. Mai întâi se urmăresc schimbările din comportamentul animalului. Animalele sălbatice nu mai prezintă teamă față de oameni. Animalele domestice în schimb încep să devină agresive și să muște. Persoanele infectate cu virusul rabic se plâng mai întâi de febră, de dureri de cap și de tulburări de concentrare. În locul mușcăturii se instalează senzația de mâncărime. Odată cu progresul bolii, încep stările de anxietate, de temperament isteric, crampele și un flux mărit de salivă. Acest stadiu poartă numele de „furie roșie”. Motivul fluxului mare de salivă se datorează crampelor din gât care apar atunci când pacientul încearcă să înghită. Acestea sunt atât de puternice încât sunetul sau vederea apei provoacă un adevărat chin; se instalează așa-numita hidrofobie (greacă: „teama de apă”). Și pentru că cei afectați suferă și de fotosensibilitate, s-a creat acest mit al vampirilor în jurul pacienților care suferă de rabie. În cea de-a treia etapă a bolii, așa numita „furie mută”, crampele se reduc în intensitate, se instalează paralizia și pacientul moare.
Rabia - o problemă la nivel mondial
În Europa de Est, Africa și Asia, virusul rabic reprezintă în continuare o problemă. Și în Statele Unite ale Americii se înregistrează frecvent cazuri de rabie în rândul ratonilor și al liliecilor. Turiștii din zonele în care rabia a fost eradicată, au scapăt și de teama față de această boală infecțioasă. Vara trecută, un turist și-a pierdut viața în urma îmbolnăvirii cu acest virus, după ce a intrat în contact cu un câine de pe plaja din Maroc. Câinele era infectat cu rabie și schimbările de comportament s-au făcut imediat vizibile, deoarece a început să muște. Și prietena turistului respectiv a fost mușcată de câine, însă a supraviețuit. Cel în cauza însă a intrat în comă și a decedat după două săptămâni într-un spital din Franța.
România a înregistrat 5 cazuri de rabie în perioada 2008-2012. În 2008 s-a înregistrat primul caz indigen ce a apărut pe teritoriul UE după opt ani, cazul românesc, reprezentat de un bărbat de 40 de ani, mușcat de lup și decedat după câteva săptămâni, în ciuda profilaxiei și tratamentului aplicat. În 2009 s-a raportat un caz de rabie umană, la o femeie în vârstă de 69 ani din Vâlcea, mușcată de o vulpe, care nu s-a prezentat la medic, nu a fost vaccinată post-expunere și a decedat la o lună după mușcătură. În 2010 s-au înregistrat 2 cazuri fatale de rabie, ambele la copii (o fetiță de 11 ani din Olt mușcată de o pisică și decedată la 4 luni de la mușcătură și o fetiță 10 ani din județul Giurgiu, internată cu suspiciune de botulism și PAF (infirmate ulterior), decedată la 4 luni de la instalarea simptomelor, diagnosticul de rabie în acest ultim caz a fost pe baza examenului anatomo-patologic post-mortem.
În februarie 2012 s-a înregistrat un alt caz fatal de rabie, la o fetiță de 5 ani din județul Bacău, care a decedat la 3 luni după o mușcătură de câine și care nu a fost vaccinată post-expunere.
Vaccinări orale pentru vulpi și ratoni
Deoarece rabia este o zoonoză, controlul rabiei umane este corelat cu cel al rabiei animale. Campania puternică împotriva rabiei a început în Europa Centrala la sfârșitul anilor 1980. Prima țară care a adoptat vaccinările orale a fost Elveția. În campaniile de eradicare a rabiei la animale au fost folosite la început capete de pasări tratate, plasate manual pentru animalele sălbatice. În prezent sunt folosite momeli din faină de pește, lansate automat cu avioane și reperare GPS. În anii trecuți, eliminarea tuturor cazurilor de rabie a fost realizată de țări precum Finlanda, Olanda, Suedia, Franța, Belgia, Luxemburg și Cehia. În acest sens au fost create momeli speciale Tübinger, cu un puternic miros de pește, în care este ascuns vaccinul în stare lichidă. Vulpile și ratonii, consumă aceste momeli cu ușurință. Vaccinul constă din viruși rabici vii, însă inofensivi. Numai virușii vii supraviețuiesc până când ajung în tractul gastro-intestinal, activând sistemul imunitar. Cei care intră în contact cu o astfel de momeală trebuie să se adreseze medicului. Deși aceste momeli respectă standarde foarte stricte ale Uniunii Europene și ale Organizației pentru sănătate ONU, este mai sigură apelarea la un medic și vaccinarea împotriva rabiei. Inclusiv ONU recomandă vizita la medic în astfel de cazuri.
În România s-a desfășurat în perioada 2007-2011 vaccinarea antirabică a vulpilor. În 2011 s-a realizat cea mai amplă campanie de vaccinare antirabică a vulpilor, numai în perioada 01 mai – 30 iunie 2011 s-a administrat un număr de aproape două milioane de momeli vaccinale, atât prin distribuire aeriană, cât și prin distribuire manuală.
În 2012, guvernul român a aprobat Programul strategic pentru supravegherea, controlul și eradicarea rabiei la vulpe în România - aplicat prin 2 campanii de vaccinare/an, atât aerian cât și manual, la vizuină, în scopul dobândirii statutului de țară liberă de rabie.
Atenție în timpul călătoriilor!
Pe plan mondial există așa-numite "Hot Spots" (puncte fierbinți) unde cazurile de rabie sunt frecvente. Cei care călătoresc în Africa sau Asia ar trebuie să se ferească de la mângâierea sau hrănirea animalelor de pe stradă, cum ar fi câini și pisici. Pericolul de infecție cu virusul rabic este pur și simplu prea mare. În cazul călătoriilor în India, Thailanda, Etiopia sau a altor regiuni cu pericol ridicat de rabie, se recomandă vaccinările preliminare.
Care sunt persoanele care ar trebuie vaccinate?
În general ar trebuie să se vaccineze toți cei care intră în contact cu animalele (sălbatice) în mod frecvent. Câinii și pisicile și proprietarii acestora se pot proteja numai printr-o vaccinare regulată. În Polonia și în Balcani, cazurile de rabie se înregistrează în mod frecvent, iar ca urmare a regimului liber de trecere a granițelor, boala poate ajunge dintr-o țară în alta.
Astfel, se recomandă evitarea contactului cu animale în străinătate. Inclusiv copiilor trebuie să le explicați pericolele bolii și evitarea contactului cu animale nevaccinate.
Ziua Mondială de Luptă împotriva Rabiei
Ziua Mondială a Rabiei este o campanie mondială de creștere a gradului de conștientizare în privința rabiei și de difuzare a informațiilor despre prevenirea rabiei. Se celebrează în fiecare an în data de 28 septembrie, ziuă în care a decedat Louis Pasteur.
Această comemorare a fost instituită din 2007 și este menită să atragă atenția atât specialiștilor din domeniu și populației generale asupra pericolului reprezentat de această patologie care poate fi prevenită, dar care este fatală în lipsa unei conduite post-expunere adecvate.
Cum ne putem implica?
Vaccinarea animalelor de casă, transmiterea informațiilor despre rabie cunoscuților și prietenilor, voluntariatul pentru organizarea de evenimente și campanii de prevenire a rabiei, donațiile, participarea la evenimentele dedicate Zilei Mondiale de Luptă împotriva Rabiei- iată câteva moduri simple în care ne putem implica în prevenirea rabiei, astfel încât în România și în lume, rabia să devină istorie.
