Preeclampsia este o complicație medicală gravă, ce apare în timpul sarcinii și se caracterizează prin hipertensiune arterială (HTA), niveluri ridicate de proteine în urină (proteinurie), care indică leziuni renale, și afectarea unor organe, precum rinichii și ficatul, uneori fără simptome vizibile. De obicei, apare după săptămâna 20 de sarcină şi, netratată, poate fi o afecțiune periculoasă atât pentru mamă, cât și pentru făt.
Cauze şi factori de risc în preeclampsie
Cauzele apariţiei preeclampsiei includ o serie de factori, însă se consideră că totul porneşte de la placentă, organul care hrăneşte fetusul. La femeile cu preeclampsie, vasele de sânge din placentă nu se dezvoltă sau nu funcționează corect, ceea ce poate provoca o circulație deficitară și dereglarea tensiunii arteriale la mamă.
Preeclampsia poate apărea şi la femeile cu tensiune arterială normală înainte de sarcină, factorii de risc fiind: preeclampsia într-o sarcină anterioară, sarcină multiplă, HTA sau alte boli cronice, precum diabetul de tip 1 sau 2, afecţiuni renale ori tulburări autoimune, precum şi fertilizarea in vitro. Alţi factori, cu risc moderat, includ prima sarcină cu partenerul actual, obezitatea, istoricul familial de preeclampsie, vârsta de peste 35 de ani a mamei, complicații într-o sarcină anterioară sau un interval de peste 10 ani între sarcini.
Cum recunoaşteţi preeclampsia
Preeclampsia se poate instala fără simptome specifice vizibile, însă acestea sunt depistate în timpul vizitelor prenatale de rutină. Pe lângă HTA, simptomele pot include proteinurie, trombocitopenie, creșterea enzimelor hepatice. Simptome resimţite de gravide sunt: dureri de cap severe, tulburări de vedere (pierderea temporară a vederii, vedere încețoșată sau fotosensibilitate), dificultăți de respirație cauzate de lichid în plămâni, dureri în partea superioară a abdomenului (sub coaste, pe partea dreaptă), greață sau vărsături. Creșterea bruscă în greutate sau edemul apărut subit la nivelul feței și mâinilor pot fi, de asemenea, semne ale preeclampsiei.
Controale prenatale pentru diagnosticarea preeclampsiei
Diagnosticul preeclampsiei, ca şi a oricăror alte complicaţii din timpul sarcinii, se bazează pe controale prenatale regulate, ce presupun: măsurarea tensiunii arteriale, analize de urină și de sânge, ecografii fetale pentru monitorizarea creșterii fătului și teste Doppler pentru evaluarea fluxului sanguin uteroplacentar. Medicul poate solicita detalii despre simptomele gravidei, înregistrate sub forma unui jurnal, pentru o expunere cât mai corectă, toate acestea contribuind la depistarea precoce și gestionarea corespunzătoare a preeclampsiei.
