Până nu demult, se credea că scăderea hormonală de după 50 de ani este o problemă rezervată femeilor, însă trecerea timpului se face remarcată și asupra fizicului, psihicului și a vieții sexuale a bărbaților.
PADAM (Partial androgen deficiency in aging male) reprezintă un cuvânt cheie care însumează un complex de simptome, provocate în bună măsură de scăderea hormonilor sexuali cu care se confruntă bărbații după o anumită vârstă.
Andropauza, PADAM sau climacterium viril?
Există o anumită doză de incertitudine în jurul conceptului care descrie scăderea secreției androgenice în rândul bărbaților odată cu înaintarea în vârstă: unii descriu simptomele aferente ca fiind un climacterium viril, alții ca pe o andropauză, unii ca pe o criză a vârstei mijlocii, în timp ce alții folosesc denumirea PADAM – deficitul parțial de secreție androgenică. Care din acești termeni este cel mai potrivit?
Termenii climacterium viril și andropauza (amintind de menopauza femeilor) descriu o fază a ciclului de viață al bărbaților în care nivelul de testosteron din sânge scade. Cu toate acestea, manifestările nu sunt similare celor observate în cazul femeilor în timpul menopauzei. Chiar dacă avem de-a face cu schimbări hormonale în ambele cazuri, în cazul femeilor, hormonii sexuali nu mai prevalează după menopauză. În schimb, la bărbați, testosteronul continuă să fie prezent de-a lungul întregii vieți. Astfel, termenii de climacterium viril și andropauză care descriu o scădere a hormonului sexual masculin în rândul bărbaților în vârstă nu sunt cei potriviți din punct de vedere biologic și științific.
Termenul de criza a vârstei mijlocii (Midlife-Crisis) ia în considerare numai aspectele psiho-sociale. În special endocrinologii sunt cei care au adoptat expresia PADAM – deficitul parțial de secreție androgenică la bărbații în vârstă, deoarece descrie cel mai bine relațiile biologice manifestate.
Ce sunt androgenii?
Androgenii sunt hormoni sexuali care controlează dezvoltarea caracteristicilor sexuale masculine. Printre acestea se numără creșterea pilozității faciale, evoluția timbrului vocal și dezvoltare musculaturii.
Producția de androgeni – testosteronul fiind reprezentantul principal - are loc în testicule, în cortexul suprarenal și în ovare, în cantități mai mici.
Începând cu vârsta de 40 de ani, nivelul de testosteron scade
Spre deosebire de femei, care se confruntă cu o scădere hormonală abruptă după ultima menstruație, producția de testosteron scade lent –nu în cazul tuturor bărbaților. Acest proces se desfășoară, de regulă, la bărbații cu vârstă cuprinsă între 40 și 70 de ani.
În funcție de perioada din zi și de stilul de viață, sângele unui bărbat sănătos conține între 12 și 30 nanomoli de testosteron /litru de sânge seric. A fost demonstrat științific faptul că după vârsta de 40 de ani, valorile testosteronului scad cu aproximativ 1-2 procente/ an.
PADAM – Deficit parțial de androgen în rândul bărbaților în vârstă
Carența de testosteron înregistrată de bărbații care înaintează în vârstă este cunoscută sub denumirea generală a sindromului carenței de testosteron (PADAM).
În principiu, fenomenul scăderii nivelului de testosteron se manifestă la fiecare bărbat, valorile însă diferă în funcție de predispoziția genetică și alți factori externi, cum ar fi:
- Alimentație și supraponderabilitate
- Droguri și alcool
- Stresul
- Mișcarea
- Afecțiuni acute precum infecțiile
- Afecțiuni cronice precum arterioscleroza, diabetul, afecțiuni hepatice și renale
- Anumite medicamente (psihofarmaceutice și de scădere a tensiunii arteriale)
Acești factori explică diferențele mari înregistrate în manifestările simptomelor PADAM. Astfel, unii bărbați de peste 70 de ani înregistrează încă valori normale ale testosteronului, în timp ce alți bărbați de 50 de ani înregistrează deja simptomele carenței de testosteron.
PADAM: simptome variate
Scăderea secreției de testosteron reprezintă o manifestare clară a înaintării în vârstă. De asemenea, există o legătură clară între pacienții care suferă de alte afecțiuni cum ar fi diabetul și scăderea nivelului de testosteron. Așadar, starea generală de sănătate este responsabilă printre altele și de valorile de testosteron din sânge.
Pe cât de variate sunt funcțiile care revin hormonilor bărbătești, pe atât de diferite sunt și simptomele asociate cu carența secreției androgenice și în special de testosteron.
Posibile simptome:
- Scăderea vitalității, a performanței generale și a capacității de concentrare.
- Unii pacienți se confruntă cu tulburări de somn, bufeuri, transpirații nocturne, tahicardie.
- În ceea ce privește sexualitatea, libidoul și activitatea sexuală scade, la fel și puterea și durata erecției.
- De asemenea, scade forța musculară, iar riscul osteoporozei crește.
- Bărbații mai în vârstă încep să ia în greutate, în special în zona abdominală. De asemenea, în contextul scăderii secreției androgenice, încep să se manifeste și simptomele anemiei, cu toate consecințele posibile.
De reținut: carența de testosteron nu se manifestă prin semne clinice clare, ci variază mai degrabă în manifestări. Este posibil ca PADAM să nu constituie doar o consecință a deficitului de testosteron, ci mai degrabă a unei dezechilibru hormonal care afectează testosteronul, hormonii de creștere, estrogenul și DHEA (Dehidroepiandrosteron).
Hipogonadismul – tulburare hormonală
Atunci când nivelul testosteronului se află sub limita de 12 nanomol /litru de sânge seric (sau 3,5 nanograme/miligrame), pacientul se confruntă cu hipogonadism, respectiv o tulburare a funcției glandelor sexuale. Urmarea constă în scăderea valorii testosteronului.
Simptomele variază în funcție de vârsta pacienților, însă o caracteristică frecventă este scăderea funcției testiculelor.
Alte urmări posibile:
- Scăderea libidoului (până la dispariția totală)
- Vitalitate scăzută
- Disfuncție erectilă
- Reducerea masei musculare
- Reducerea densității oaselor
- Anemie
- Anosmie (pierderea simțului olfactiv)
- Depresii
Terapia hormonală cu testosteron
Terapia substitutivă cu testosteron ar trebui luată în calcul atunci când un pacient, se confruntă cu un deficit sever de testosteron de 3,5 nanograme /mililitru de sânge, pe lange celelalte simptome PADAM. Așadar, indicația unei astfel de terapii trebuie susținută și de rezultatele de laborator care să confirme prezența hipogonadismului.
Testosteron prin injecții, capsule sau plasture
Când vine vorba de tratamentul simptomelor menopauzei, femeile dispun de un avantaj al posibilităților disponibile. Ginecologii pot alege din peste 50 de preparate cu diferite dozaje și forme de aplicare – dermal (cu plasture), oral, vaginal și intramuscular.
Pentru bărbații cu deficit dovedit de testosteron, oferta farmaceutică este redusă la o singură substanță și anume testosteronul. Acesta poate fi administrat sub formă de injecții plasture, capsule sau gel. Medicul este cel care decide care este metoda optimă pentru pacient.
În general, prin piele –așadar sub formă de plasture sau gel- pot fi administrate numai cantități mici de testosteron. De cele mai multe ori, testosteronul este administrat prin injecții. Recent a fost dezvoltată și soluția care permite administrare injecțiilor la intervale de câteva săptămâni.
Efectele terapiei substitutive cu testosteron: creșterea masei corporale
Începând cu cea de-a șasea decadă, masa și forță musculară încep să scadă în cazul majorității bărbaților. Un bărbat septuagenar va înregistra cu aproximativ 12 kilograme de masă corporală fără grăsime mai puțin comparativ cu un bărbat de 25 de ani. În același timp, țesutul gras crește. O terapie substitutivă cu testosteron poate fi aplicată aici ca măsură corectoare.
Studiile au demonstrat cu terapia substitutivă cu testosteron poate ajuta la creșterea proporției de masă corporală fără grăsime, indiferent dacă este vorba de persoane sănătoase, persoane cu carențe semnificative de testosteron sau bărbați mai în vârstă cu un deficit mai ușor.
Efectul pozitiv se remarcă și asupra masei și forței musculare, deoarece creștere masei corporale fără grăsime se află în legătură directă cu dezvoltarea musculaturii.
Osteoporoza ca urmare a scăderii testosteronului
Chiar dacă osteoporoza afectează cu precădere femeile, și bărbații pot suferi de pe urma acestei afecțiuni. Factorii clasici de risc cum sunt consumul de alcool, afecțiunile sistemice și imobilizarea pacienților nu pot fi întotdeauna excluși.
Odată cu înaintarea în vârstă, scăderea nivelului de testosteron reduce mineralizarea oaselor, facilitând astfel apariției osteoporozei. O terapie hormonală cu testosteron ar putea îmbunătăți densitatea oaselor.
Alte efecte ale terapiei substitutive cu testosteron: stimularea producției de sânge
De asemenea, există dovezi științifice potrivit cărora, terapia substitutivă cu testosteron stimulează eritropoeza (formarea sângelui).
Susținătorii terapiei substitutive cu testosteron amintesc și de capacitatea sporită de oxigen, care îmbunătățește performanța generală a organismului. Pentru această ipoteză nu există însă suficiente rezultate dovedite științific.
Terapia substitutivă cu testosteron și starea de bine
Este dificil de evaluat efectul pe care îl are administrarea de testosteron asupra stării psihice. Datele bazate pe studii științifice sunt rare și provin numai din grupe mici de studiu. Rezultatele par însă să fie mulțumitoare. Astfel, studiile indică o îmbunătățire a stările depresive, o scădere a anxietății, oboselii și a stărilor letargice.
Scăderea libidoului și disfuncțiile erectile
Un alt aspect major al calității vieții îl reprezintă funcțiile sexuale, care scad și în rândul bărbaților odată cu înaintarea în vârstă. Studiile arată că aproximativ jumătate din bărbații cu vârstă de peste 60 de ani suferă de disfuncții erectile, în timp ce aproximativ 15% sunt impotenți.
În timp ce scăderea libidoului este explicată parțial de deficitul de testosteron, disfuncțiile erectile pot fi aproape întotdeauna explicate de un cumul de cauze și pot fi doare rareori tratate printr-o simplă terapie substitutivă cu testosteron. Așadar, disfuncția erectilă ca simptom izolat nu reprezintă un argument suficient pentru începere unei terapii substitutive cu testosteron.
Contraindicații în cazul terapiei substitutive cu testosteron
Terapia hormonală cu testosteron nu este recomandată în cazul diagnosticării cu carcinom de prostată. Printr-o administrare suplimentară de testosteron, tumoarea trece printr-o dezvoltare mai accelerată. Printre contraindicații se numără și eliminarea îngreunată a urinei ca urmare a creșterii prostatei.
Pentru evitarea posibilelor complicații, pacienții aflați în terapii hormonale trebuie supuși unor controale regulate de sânge, hepatice și de prostată.
Terapia substitutivă cu testosteron în cazul PADAM?
Nu a fost încă clarificat în ce măsură o terapie substitutivă cu testosteron ar putea obține valori de referință în cazul simptomelor asociate cu înaintarea în vârstă, indiferent de un hipogonadism dovedit pe baza rezultatelor de laborator. Deocamdată, majoritatea argumentelor par să fie împotrivă. Carența de androgen poate fi și rezultatul unui stil de viață nesănătos și a unui context psihic angoasant. În plus, administrarea de testosteron este asociată cu un risc sporit de cancer prostatic, a cărui valoare este deja mare pentru bărbații înaintați în vârstă.
Așadar, deocamdată nu există rezultate susținute științific din care să reiasă că o terapie cu testosteron ar fi indicată în cazul valorilor scăzute de testosteron cauzate de vârstă. Din acest motiv, majoritatea medicilor evită să recomande terapia substitutivă de testosteron în cazul unei scăderi minore a nivelului de testosteron.
Simptomele PADAM sunt specifice vârstei
Simptomele PADAM cum ar fi bufeuri, transpirații nocturne sunt normale în cazul bărbaților cu vârstă mai înaintată și nu reprezintă un motiv de îngrijorare, deoarece nivelul testosteronului din organism scade treptat, în mod natural. Terapia substitutivă de testosteron este recomandată abia în cazul diagnosticării unui hipogonadism.
