Tiroidita
Inflamațiile se numără printre afecțiunile mai rare ale glandei tiroide se numesc tiroidite. În spatele denumirii de tiroidită se ascunde o grupă neomogenă de diferite tablouri clinice. Toate acestea au însă un numitor comun: reacția inflamatorie difuză sau focală a țesutului glandei tiroide la un stimul iritativ. Inflamațiile glandei tiroide pot fi clasificate în funcție de cauze, de evoluția clinică sau de histologie (aspectul microscopic al țesutului glandei tiroide).
Când apare inflamația glandei tiroide?
Inflamație acută a glandei tiroide: O tiroidă inflamată acut este provocată de cele mai multe ori de bacterii, care se răspândesc prin sânge sau limfă. Rareori, această formă se poate dezvolta pe fondul altor infecții (tuberculoza, sifilis, infecții fungice), ca o consecință a radiațiilor sau a anumitor medicamente, respectiv ca o reacție autoimună sau a unei răni.
Infecția subacută a glandei tiroide (de Quervain): Agenții patogeni sunt formați din viruși, spre exemplu în urma unei oreion sau a rujeolei. Forma provocată de procesele autoimune după sarcină (tiroidita postpartală) este de cele mai multe ori subacută.
Infecție cronică a glandei tiroide: Este provocată de cele mai multe ori de o afecțiune autoimună, în timpul căreia sistemul imunitar produce în mod eronat anticorpi împotriva propriului țesut. În funcție de anticorpii și de celulele care se regăsesc în țesut, există mai multe forme ale acestei tiroidite autoimune. Cele mai cunoscute sunt tiroidita hashimoto și tiroidita fibroasă (Riedel). Rareori aceste forme pot fi provocate de alte tratamente medicamentoase sau de virusul HIV.
Cum se manifestă tiroidita?
Simptomele variază în funcție de formă:
- În cazul formei acute, în urma unei infecții ORL se observă o creștere a temperaturii cu transpirație și creștere în dimensiuni a glandei tiroide, de cele mai multe ori dureroasă la atingere. Durerile se pot extinde până în zona urechilor și a maxilarului, iar pielea se înroșește în zona afectată. Pacienții au o stare generală proastă și întâmpină dureri la înghițire.
- În cazul formei subacute, pacienții pot să nu prezinte simptome sau dimpotrivă să fie foarte puternice și să semene cu cele ale tiroiditei acute. Printre elementele tipice este durarea acută la apăsare, care poate radia. Glanda tiroidă este doar ușor mărită. Uneori este posibilă și o hiperfuncție temporară a glandei tiroide.
- Formele cronice debutează, de regulă, printr-o creștere nedureroasă a glandei tiroide. În faza inițială pacienții nu prezintă simptome, fapt pentru care afecțiunea este rareori diagnosticată timpuriu. Ulterior, afecțiunea evoluează și încep problemele la nivelul căilor respiratorii și a vaselor din zona gâtului. Atunci când țesutul este afectat de procesul inflamator avansat, poate rezulta o hipofuncție a glandei tiroide, cu toate simptomele pe care le presupune ea. Printre acestea se numără sensibilitatea la rece, scăderea pulsului, deshidratarea pielii, părul uscat și fragil, stările depresive.
Cum este stabilit diagnosticul?
Medicul va stabili anamneza pentru început, va palpa apoi glanda tiroidă și va efectua o ecografie. În unele cazuri este necesară prelevarea unei probe de țesut. Sunt importante și testele de sânge, pentru a stabili eventualele modificări hormonale, valoarea anticorpilor sau a altor indicii de inflamații. Activitatea metabolică și funcția glandei tiroide pot fi evaluate cu ajutorul substanțelor marcate radioactiv, în cadrul unei scintigrafii.
Ce terapii există?
În funcție de cauze, sunt prescrise antibiotice și antiinflamatoare și/sau antinevralgice. În caz de tiroidită acută, pacientului i se recomandă repaus la pat. Compresele reci ajută la scăderea în intensitate a durerii. În unele cazuri este prescris și cortizon, însă nu întotdeauna. De cele mai multe ori, inflamația se retrage de la sine după câteva săptămâni. În cazul în care persistă hipofuncția glandei tiroide, aceasta poate fi echilibrată medicamentos.
