Atunci cand se constata aparitia incontinentei urinare, trebuie mai intai stabilita natura acesteia. Deseori avem de-a face cu o combinatie de mai multe forme, fapt care ingreuneaza stabilirea unui diagnostic.
Pierderea de urina
Acest simptom este intalnit in special in randul barbatilor. Dupa urinarea propriu-zisa, se constata o pierdere de urina, sub forma catorva picaturi. Acest simptom se explica prin faptul ca uretra dintre vezica si varful penisului nu este golita complet de muschiul care o inconjoara. De aceea, se acumuleaza urina intr-un punct inferior al uretrei, de unde se pierde sub forma picaturilor.
Incontinenta de stres
Stresul nu reprezinta suprasolicitarea psihica in acest caz, ci presiunea pe inchiderea vezicii. Prin ras, stranut sau activitate sportiva, este posibila pierderea involuntara a catorva stropi sau a unei cantitati mai mari de urina. In cazul incontinentei de stres, inchiderea vezicii este slabita, astfel ca presiunea crescuta inregistrata in timpul stranutului, a tusei sau a ridicarii de greutati, suprasolicita respectiva inchidere.
Motivul: Musculatura pelviana si tesutul din jur au functia de a sprijini ca o plasa, organele interne si vezica. Atunci cand musculatura pelviana si tesutul dimprejur sunt slabite (ex: ca urmare a greutatii in exces sau a unei operatii), este posibila urinarea involuntara, provocata de presiune in crestere exercitata asupra pelvisului (ex: prin tuse, ras sau stranut) si a cresterii concomitente a presiunii in vezica. Muschiul pelvian si sfincterul se contracta, iar vezica si uretra se inchid. Urinarea involuntara devine astfel posibila.
Tratament: Sansa de a trata o forma accentuata de incontinenta de stres ca urmare a slabirii muschiului respectiv a tesutului este posibila prin antrenament muscular si chiar prin interventii chirurgicale. Daca insa slabirea musculaturii se datoreaza unor cauze neurologice sau organice, tratamentul este mai dificil.
